Familia creştină – egalitate şi comuniune
10.07.2011, Bucureşti (Catholica) - În Biserica Ortodoxă – dar şi în mai multe Dieceze şi Eparhii catolice – anul acesta este sărbătorită în mod special căsătoria. În acest context preluăm interviul apărut ieri în Ziarul Lumina, interviu acordat de protos. Casian Ruşeţ, de la Catedrala episcopală „Învierea Domnului” din Caransebeş.
– Preacuvioase părinte, trăim într-o lume în care fundamentul societăţii, familia, capătă o valenţă tot mai vagă: paradoxal, familiile se destramă înainte de a se întemeia. Credeţi că ne îndepărtăm de la principiile fundamentale creştine?
– Cu adevărat aţi atins un aspect foarte sensibil pentru lumea cotidiană. Nu ştiu cât de bine mai este înţeleasă noţiunea curată de familie creştină. Pe de altă parte, consider că mereu a existat o carenţă în ce priveşte înţelegerea acestor aspecte. Cu tristeţe am constatat, în contexte diferite, atitudini ostile ale soţilor laolaltă, chiar la unele familii care se numesc creştine sau chiar la tinerele familii, care ar trebui să ardă de iubire.
– La ce vă referiţi când spuneţi atitudini ostile?
– Vă pot mărturisi cu o umbră de tristeţe că în urmă cu puţin timp am oficiat o cununie pentru o tânără familie. În momentul citirii pericopei apostolice, la încheiere, când s-a rostit „deci şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat” (Efes. 5, 33), am simţit o rumoare ce aducea iz de ironie. Constatând aceasta am simţit nevoia să explic ce înseamnă teama de bărbat. Am convingerea că această teamă de care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel are o relevanţă, o corespondenţă (păstrând proporţiile) în ceea ce vorbeşte Sfântul Isaac Sirul despre teama de Dumnezeu. Profundul trăitor isihast aminteşte de cele trei temeri. Teama slugii, că stăpânul îi poate lua viaţa prin pedeapsă dacă nu îl slujeşte, teama simbriaşului, că neîmplinindu-şi munca va fi privat de leafa sa, şi teama fiului, că neascultându-şi tatăl îi poate pierde iubirea. Cred că teama femeii de bărbat este aceea de a nu pierde iubirea soţului şi protecţia sa. Le-am spus celor prezenţi acestea şi le-am amintit că înainte de a primi teama femeii, bărbatul trebuie să o iubească la fel cum se iubeşte pe sine.
– Un punct de vedere interesant, însă în lumea cotidiană, deşi se vorbeşte despre egalitatea femeii cu bărbatul, în practică lucrurile sunt relativ diferite. Ce părere aveţi despre aceasta?
– Cred că Mântuitorul Isus Hristos a restaurat poziţia femeii în societate şi a aşezat femeia în mijlocul familiei, alături de bărbat, piatra cea din capul unghiului al căminului familial fiind Însuşi Mântuitorul Isus Hristos. Spun aceasta nu doar pentru că Dumnezeu Fiul s-a întrupat din pântece de femeie fecioresc, ci pentru că a ţinut în mod cu totul special la statutul femeii, fapt ce reiese adesea din întâmplările relatate în Sfânta Evanghelie. Mântuitorul devine sensibil la cererea femeii; îşi ascultă mama şi preface apa în vin la nunta din Cana; ascultă ruga Mariei lui Lazăr şi îi învie fratele; primeşte lacrimile de pocăinţă ale femeii păcătoase şi îi redă demnitatea şi, nu în ultimul rând, se arată mironosiţelor după Înviere, făcându-le purtătoare de bucurie a Învierii. În practică, eu am convingerea că bărbatul este sortit să şadă în capătul mesei, nu pentru că este superior femeii, ci pentru că trebuie să se îngrijească şi să observe că toţi cei care sunt la masă se îndestulează şi au hrană, iar soţia stă lângă el pentru a se îngriji că tot ce agoniseşte soţul se aşează în faţa tuturor membrilor familiei. Bărbatul şi femeia sunt fiinţe complementare şi nu suplimentare. Dragostea adevărată pe care trebuie să şi-o poarte se află în celălalt. Astfel, egoismul sumbru devine comuniune desăvârşită.
– Despre această complementaritate vorbeşte şi referatul biblic. Credeţi că mai poate fi adăugat ceva?
– Nu cred că mai putem adăuga ceva la creaţia lui Dumnezeu, cu excepţia faptelor noastre. Cu toate acestea, putem interpreta duhovnicesc un aspect. Referatul biblic ne vorbeşte de faptul că femeia a fost creată din coasta lui Adam. De ce din coastă şi nu din altceva? Când Moise a scris cartea Facerii nu erau cunoştinţe medicale suficiente, însă unii părinţi consideră că acea coastă este de fapt inima bărbatului, adică ceea ce este sub coastă. Consideră părinţii că din inima bărbatului Dumnezeu a creat inima femeii şi cele două inimi au început să bată una pentru cealaltă şi una cu cealaltă. De aceea, în viaţa cotidiană, se spune că oamenii îşi caută jumătatea inimii, iar inima a devenit simbolul iubirii soţilor laolaltă. Iată de ce trebuie să îşi aşeze soţii puterea vieţii, adică dragostea, unul în celălalt asemenea dragostei Sfintei Treimi.
