Arta poate conduce la întărirea relaţiei cu Dumnezeu

31.08.2011, Castel Gandolfo (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea invită oamenii să viziteze muzeele de artă nu doar pentru îmbogăţire culturală, ci şi ca o oportunitate de a întări legătura cu Domnul, de a fi conduşi de frumuseţe la „a urca spre Dumnezeu”. Pontiful a făcut această invitaţie miercuri, 31 august 2011, în cadrul audienţei generale ţinute la Castel Gandolfo, în care a continuat învăţătura sa despre rugăciune. Cu această ocazie a abordat subiectul frumuseţii ca o cale spre Dumnezeu. Papa le-a spus ascultătorilor săi: „Probabil vi s-a întâmplat vreodată în faţa unei sculpturi, a unui tablou, a câtorva versuri dintr-o poezie sau a unei bucăţi muzicale să simţiţi o emoţie intimă, un sentiment de bucurie, adică să percepeţi clar că în faţa voastră nu era numai materie, o bucată de marmură sau de bronz, o pânză pictată, un ansamblu de litere sau un cumul de sunete, ci ceva mai mare, ceva care ‘vorbeşte’, capabil să atingă inima, să comunice un mesaj, să înalţe sufletul”.

Sfântul Părinte a explicat: „Arta este capabilă să exprime şi să facă vizibilă necesitatea omului de a merge dincolo de ceea ce se vede, manifestă setea şi căutarea infinitului. Mai mult, este ca o poartă deschisă spre infinit, spre o frumuseţe şi un adevăr care merg dincolo de cotidian. Şi o operă de artă poate să deschidă ochii minţii şi ai inimii, stimulându-ne spre înălţimi”. Există însă şi exprimări artistice care sunt „adevărate drumuri spre Dumnezeu, Frumuseţea supremă, ba chiar sunt un ajutor de a creşte în raportul cu El, în rugăciune. E vorba de opere care se nasc din credinţă şi care exprimă credinţa. Un exemplu îl putem avea atunci când vizităm o catedrală gotică: suntem răpiţi de liniile verticale care se înalţă spre cer şi atrag spre înălţime privirea noastră şi spiritul nostru, în timp ce, în acelaşi timp, ne simţim mici, şi totuşi doritori de plinătate… Sau atunci când ascultăm o bucată de muzică sacră care face să vibreze coardele inimii noastre, sufletul nostru parcă este dilatat şi este ajutat să se adreseze lui Dumnezeu”.

Papa Benedict al XVI-lea a relatat o experienţă personală de acest fel: „Îmi revine în minte un concert de muzică de Johann Sebastian Bach, la Munchen, în Bavaria, dirijat de Leonard Bernstein. La sfârşitul ultimei bucăţi, una dintre Cantate, am simţit, nu prin raţiune, ci în adâncul inimii, că ceea ce am ascultat mi-a vorbit despre adevăr, adevărul despre marele compozitor, şi m-a îndemnat să îi mulţumesc lui Dumnezeu. Lângă mine se afla Episcopul luteran de Munchen şi în mod spontan i-am spus: ‘Oricine aude aceasta înţelege că credinţa este adevărată…’ De câte ori tablouri sau fresce, rod al credinţei artistului, cu formele lor, cu culorile lor, cu lumina lor, ne stimulează să ne îndreptăm gândul spre Dumnezeu şi fac să crească în noi dorinţa de a lua din izvorul oricărei frumuseţi”. „De câte ori exprimările artistice pot să fie ocazii pentru a ne aminti de Dumnezeu, pentru a ajuta rugăciunea noastră sau chiar şi convertirea inimii!”, a reflectat Papa.

Sfântul Părinte a făcut invitaţia la a redescoperi „importanţa acestei căi şi pentru rugăciune, pentru relaţia noastră vie cu Dumnezeu. Oraşele şi satele din toată lumea cuprind comori de artă care exprimă credinţa şi ne cheamă la o relaţie cu Dumnezeu. Aşadar, vizita noastră la locurile de artă să nu fie numai ocazie de îmbogăţire culturală… ci mai ales să poată deveni un moment de har, care să ne stimuleze să întărim legătura noastră şi dialogul nostru cu Domnul, pentru a ne opri să contemplăm – în trecerea de la simpla realitate exterioară la realitatea mai profundă pe care o exprimă – raza de frumuseţe care ne uimeşte, care aproape că ne ‘răneşte’ în interior şi ne invită să urcăm spre Dumnezeu. Închei cu o rugăciune din Psalmul 27: ‘Un lucru am cerut de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să vizitez sanctuarul Său'”.