Copiilor refugiaţi trebuie să li se permită să fie copii

19.10.2011, Geneva (Catholica) - Într-o lume în care refugiaţii sunt adesea trataţi ca prizonieri, Sfântul Scaun face apel la „noi strategii” şi „noi politici”. Arhiepiscopul Silvano Tomasi, observatorul permanent al Sfântului Scaun la sediul ONU din Geneva, a adresat acest apel în 4 octombrie 2011, când s-a adresat celei de-a 62-a sesiuni a Comitetului Executiv al Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (ACNUR). Arhiepiscopul a subliniat în particular problema copiilor refugiaţi, cerând să fie protejată copilăria lor. Convenţia din 1951 privind refugiaţii a avut un „efect civilizator”, a spus Arhiepiscopul, dar „în multe regiuni ale lumii, milioane de refugiaţi nu pot încă să se bucure de aceste drepturi”.

Multe lagăre de refugiaţi sunt comparabile cu un sistem de penitenciar, a afirmat el. „Aceste persoane care caută protecţie sau modalităţi de a încerca să supravieţuiască sunt pur şi simplu închise şi păzite de parcă ar fi prizonieri criminali, şi chiar şi copiii sunt supuşi la aceleaşi condiţii. Mediul similar cu al închisorilor care există în multe dintre aceste centre, izolarea de ‘lumea de afară’… afectează sănătatea mintală şi fizică a celor care cer azil, cauzând stres psihologic, depresie, nesiguranţă, pierderea poftei de mâncare şi insomnie în diferite grade”. Arhiepiscopul Tomasi a spus că este urgent „să se dezvolte şi să se promoveze alternative”.

El a oferit câteva propuneri din partea Sfântului Scaun, incluzând „programe comunitare, introducerea de mecanisme de control şi informare, formarea de grupuri de sprijin şi adăugarea de centre de vizitare la proiectele de case deschise, pentru ca măcar familiile cu copii să poată locui într-un mediu sigur”. Oficialul Vaticanului a mai vorbit despre problema minorilor neînsoţiţi care călătoresc riscant prin Europa cu miile. „Ei trebuie să fie trataţi ca şi copii şi preocuparea principală trebuie să fie aceea de a apăra interesele lor indiferent de motivele imigrării lor”, a spus el.

Prelatul a subliniat că studiile au indicat religia ca fiind un factor important pentru aceşti tineri imigranţi, şi faptul că ei doresc asistenţa unor îndrumători spirituali. În fine, observatorul permanent şi-a exprimat speranţa că vor fi concepute „noi strategii şi noi politici”, care ar urma să facă posibilă „înţelegerea cauzelor de la rădăcină” şi „să clarifice administrarea graniţelor şi integrarea”. „Compasiunea creativă devine posibilă dacă are un sentiment autentic de solidaritate şi responsabilitate faţă de membrii cei mai în nevoi ai familiei noastre umane. Refugiaţii nu sunt numere anonime ci persoane, bărbaţi, femei, copii cu istoriile lor individuale, cu daruri de oferit şi cu aspiraţii de îndeplinit”.