Migraţiile şi noua evanghelizare
27.10.2011, Vatican (Catholica) - „Migraţiile şi noua evanghelizare” este tema aleasă Papa Benedict al XVI-lea pentru Mesajul său pentru Ziua Mondială a Migranţilor şi Refugiaţilor 2012, care va fi celebrată în 15 ianuarie 2012. Vă oferim în continuare fragmente din acest mesaj (care poate fi citit integral pe Documente.Catholica.ro): „A-l vesti pe Isus Cristos, unic Mântuitor al lumii, ‘constituie misiunea esenţială a Bisericii, îndatorire şi misiune pe care schimbările vaste şi profunde ale societăţii actuale nu le fac mai puţin urgente’ (Exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi, 14). Mai mult, astăzi simţim urgenţa de a promova, cu o nouă forţă şi cu modalităţi reînnoite, opera de evanghelizare într-o lume în care eliminarea frontierelor şi noile procese de globalizare fac şi mai apropiate persoanele şi popoarele, fie datorită dezvoltării mijloacelor de comunicare, fie datorită frecvenţei şi facilităţii cu care sunt făcute posibile deplasările persoanelor şi grupurilor”.
„Tema pe care am ales-o anul acesta pentru Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului – ‘Migraţiile şi noua evanghelizare’ – se naşte din această realitate. Într-adevăr, momentul prezent cheamă Biserica să facă o nouă evanghelizare şi în fenomenul vast şi complex al mobilităţii umane, intensificând acţiunea misionară atât în regiunile de primă vestire cât şi în ţările cu tradiţie creştină”. „Consecinţele actuale şi evidente ale secularizării, apariţia de noi mişcări sectare, o răspândită insensibilitate faţă de credinţa creştină, o marcată tendinţă spre fragmentare, fac dificilă focalizarea unei referinţe unificatoare care să încurajeze formarea ‘unei singure familii de fraţi şi surori în societăţi care devin tot mai multietnice şi interculturale, unde şi persoanele de diferite religii sunt stimulate la dialog ca să se poată găsi o convieţuire liniştită şi rodnică, respectând diferenţele legitime’, aşa cum scriam în Mesajul de anul trecut pentru această Zi Mondială. Timpul nostru este marcat de tentative de a-l şterge pe Dumnezeu şi învăţătura Bisericii din orizontul vieţii, în timp ce îşi croiesc drum îndoiala, scepticismul şi indiferenţa, care ar vrea să elimine chiar şi orice vizibilitate socială şi simbolică a credinţei creştine.”
„În acest context, migranţii care l-au cunoscut pe Cristos şi l-au primit, adesea sunt stimulaţi să nu îl mai considere relevant în propria viaţă, să piardă simţul credinţei, să nu se mai recunoască drept parte a Bisericii şi adesea duc o existenţă care nu mai este marcată de Cristos şi de Evanghelia Sa. Crescuţi în sânul popoarelor marcate de credinţa creştină, adesea emigrează spre ţări în care creştinii sunt o minoritate sau unde vechea tradiţie de credinţă nu mai este convingere personală, nici confesiune comunitară, ci este redusă la un fapt cultural. Aici Biserica este pusă în faţa provocării de a-i ajuta pe cei care migrează să menţină fermă credinţa, chiar şi atunci când lipseşte sprijinul cultural care exista în ţara de origine, găsind şi noi strategii pastorale, precum şi metode şi limbaje pentru o primire mereu vitală a Cuvântului lui Dumnezeu.”
„În itinerarul angajant al noii evanghelizări, în domeniul migrator, asumă un rol decisiv lucrătorii pastorali – preoţi, persoane consacrate şi laici -, care lucrează tot mai mult într-un context pluralist: în comuniune cu ordinarii lor, inspirându-se din magisteriul Bisericii, îi invit să caute căi de împărtăşire fraternă şi de vestire respectuoasă, depăşind contrapoziţii şi naţionalisme. La rândul lor, Bisericile de origine, cele de tranzit şi cele de primire ale fluxurilor migratoare să ştie să intensifice cooperarea lor, în folosul fie al celui care pleacă, fie al celui care vine şi, în orice caz, al celui care are nevoie să întâlnească pe drumul său chipul milostiv al lui Cristos în primirea aproapelui.”
„Presa şi celelalte mijloace de comunicare au un rol important în a face cunoscută, cu corectitudine, obiectivitate şi onestitate, situaţia celui care a trebuit în mod forţat să îşi părăsească propria patrie şi propriile afecte şi doreşte să înceapă să îşi construiască o nouă existenţă. Comunităţile creştine să rezerve o atenţie deosebită faţă de muncitorii migranţi şi faţă de familiile lor, prin însoţirea rugăciunii, a solidarităţii şi a carităţii creştine; valorizarea a ceea ce îmbogăţeşte reciproc, precum şi promovarea de noi proiecte politice, economice şi sociale, care să favorizeze respectarea demnităţii fiecărei persoane umane, ocrotirea familiei, accesul la un trai demn, la muncă şi la asistenţă.”
„În sfârşit, doresc să amintesc situaţia numeroşilor studenţi internaţionali care înfruntă probleme de inserare, dificultăţi birocratice, greutăţi în a căuta cazare şi structuri de primire. În mod deosebit, comunităţile creştine să fie sensibile faţă de atâţia tineri şi tinere care, tocmai datorită vârstei lor, în afară de creşterea culturală, au nevoie de puncte de referinţă şi cultivă în inima lor o profundă sete de adevăr şi dorinţa de a-l întâlni pe Dumnezeu. În mod special, Universităţile de inspiraţie creştină să fie loc de mărturie şi de iradiere a noii evanghelizări, angajate serios să contribuie, în ambientul academic, la progresul social, cultural şi uman, precum şi la promovarea dialogului dintre culturi, valorizând aportul studenţilor internaţionali. Aceştia vor fi stimulaţi să devină ei înşişi actori ai noii evanghelizări dacă vor întâlni martori autentici ai Evangheliei şi exemple de viaţă creştină.”
