A şaptezecea aniversare a Operei Pontificale pentru Vocaţiile Sacerdotale (I)
07.11.2011, Vatican (Catholica) - Şaptezeci de ani în slujba unei misiuni de importanţă vitală pentru Biserică: promovarea vocaţiilor. Pentru a celebra această dată semnificativă în aceste zile Opera Pontificală pentru Vocaţiile Sacerdotale a organizat la Roma o întâlnire în cursul căreia ies în evidenţă date elocvente cu privire la munca desfăşurată în această perioadă: cea mai elocventă este creşterea vocaţiilor în diferite zone ale lumii. Cardinalul Zenon Grocholewski, prefect al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, din care face parte Opera, a acordat un interviu pentru L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro. Redăm în continuare prima parte a interviului.
– Cum şi cu ce finalităţi s-a născut Opera Pontificală pentru Vocaţiile Sacerdotale?
– Papa Pius al XII-lea a instituit-o cu motu proprio „Cum nobis”. După aceea au fost date statutele şi normele executive de către fosta Sfântă Congregaţie a Seminariilor. La momentul creării i-a fost acordată finalitatea de a promova vocaţiile sacerdotale în toată Biserica. Apoi ea a avut facultatea de a agrega persoane fizice şi realităţi asociative care lucrau în acest domeniu. Îndatoririle sale erau acelea de a se îngriji de instituirea şi creşterea, în Bisericile locale, a activităţilor specifice menite să promoveze vocaţiile, cum ar fi iniţiativele de rugăciune pentru vocaţii, sprijinul acordat seminariilor, studiile şi publicaţiile, desfăşurarea de congrese şi aşa mai departe. Aşadar, încă de la crearea ei Opera s-a dedicat pentru crearea unei culturi vocaţionale în toată Biserica şi în fiecare Dieceză răspândită în lume. Rugăciunea pentru vocaţii, promovată fie de parte persoanelor individuale fie din partea comunităţilor, a fost mereu sufletul şi sprijinul pastoraţiei vocaţionale. De când a fost instituită Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii în anul 1964, Opera s-a angajat să răspândească în mod capilar mesajul Papei în toată lumea.
– Cât de mult a avut incidenţă Conciliul Vatican II asupra fizionomiei şi activităţii Operei?
– Graţie Conciliului Vatican II, Opera Pontificală pentru Vocaţiile Sacerdotale are o orientare clară în prima parte din decretul „Optatam totius”, acolo unde se afirmă că obligaţia de a promova vocaţiile aparţine Episcopului. Dar şi întreaga comunitate creştină este responsabilă pentru grija faţă de vocaţii la nivel parohial, naţional şi universal. În această linie, Opera a urmărit cu grijă reînnoirea conciliară a pastoraţiei vocaţionale. În anii şaizeci a cerut tuturor centrelor naţionale pentru vocaţii să reînnoiască planurile lor naţionale şi să le aducă la cunoştinţa biroului său de la Congregaţia pentru Educaţia Catolică. După aceea, în anul 1981, a organizat congresul internaţional despre „Dezvoltări ale îngrijirii pastorale a vocaţiilor în Bisericile particulare: experienţe din trecut şi programe pentru viitor” şi a publicat documentul conclusiv. Cu puţin mai mult de zece ani după aceea, în 1982, l-a actualizat cu un alt document: „Dezvoltări ale pastoraţiei vocaţiilor în Bisericile particulare”.
– Şi apoi în 1990 a fost Sinodul Episcopilor despre formarea sacerdotală.
– Textul care a adunat roadele, exortaţia apostolică a Papei Ioan Paul al II-lea „Pastores dabo vobis”, din 25 martie 1992, a fost o piatră de hotar pentru pastoraţia vocaţională. Pentru a face cunoscute indicaţiile sale cu privire la pastoraţia vocaţională, Opera a organizat patru congrese continentale: în America Latină în anul 1994, în Europa în anul 1997, în America de Nord în anul 2002 şi în Asia în anul 2005. Tot în acest an adunarea plenară a Congregaţiei pentru Educaţia Catolică a cerut pregătirea unui nou document care să poată ajuta toată Biserica să promoveze o pastoraţie vocaţională solidă şi bine articulată.
– După şaptezeci de ani de viaţă, credeţi că a venit momentul pentru a actualiza şi a face mai incisivă activitatea Operei?
– Din scurta panoramică istorică pe care am trasat-o rezultă clar că Opera Pontificală pentru Vocaţiile Sacerdotale – care colaborează strâns cu biroul seminarii din Congregaţia pentru Educaţia Catolică – este într-o continuă actualizare şi într-o constantă căutare pentru a deveni tot mai incisivă. Tocmai pentru a regândi conceptele şi în speranţa de a avea noi sugestii în materie de promovare a vocaţiilor sacerdotale, a fost organizată întâlnirea internaţională care se desfăşoară în aceste zile. Necesitatea, indicată de Papa, de a intensifica noua evanghelizare ne stimulează desigur la o reflecţie serioasă şi la o întărire a angajării.
