Monoteismul trinitar este izvor de pace
06.12.2011, Vatican (Catholica) - Vineri, 2 decembrie 2011, în Vatican, Papa Benedict al XVI-lea i-a primit pe participanţii la sesiunea plenară anuală a Comisiei Teologice Internaţionale, care tocmai şi-a încheiat lucrările sub conducerea preşedintelui ei, Cardinalul William Joseph Levada, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Sfântul Părinte şi-a dedicat discursul celor trei teme pe care le-a examinat Comisia în ultimii ani, analizând mai întâi problema monoteismului. Pontiful a amintit că „în spatele mărturisirii credinţei creştine în Dumnezeul unic se află mărturisirea zilnică de credinţă a poporului lui Israel: ‘Ascultă, Israele: Domnul este Dumnezeul nostru, unic Dumnezeu este Domnul'”. Cu întruparea lui Isus Cristos, însă, „monoteismul Dumnezeului unic a fost iluminat de o lumină complet nouă: lumina Treimii, mister care luminează şi fraternitatea dintre oameni”.
De aceea, teologia „poate să îi ajute pe cei care cred să conştientizeze şi să mărturisească faptul că monoteismul trinitar ne arată adevărata Faţă a lui Dumnezeu şi acest monoteism nu este izvor de violenţă, ci este forţă de pace personală şi universală”. Comisia a mai studiat criteriile conform cărora o formă particulară de teologie poate să fie considerată „catolică”. La acest subiect, Papa a explicat că „punctul de plecare al oricărei teologii creştine este primirea acestei Revelaţii divine: primirea personală a Cuvântului făcut trup, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu în Scriptură”. Cu toate acestea, istoria Bisericii ne arată că „recunoaşterea punctului de plecare nu este suficientă pentru a ajunge la unitatea în credinţă. Biblia este întotdeauna, în mod necesar, citită într-un anumit context, şi unicul context în care credinciosul poate să fie în comuniune deplină cu Cristos este Biserica şi Tradiţia ei vie”.
Teologia catolică, aşa cum a făcut întotdeauna în decursul istoriei, trebuie să continue să acorde o atenţie deosebită relaţiei dintre credinţă şi raţiune. Acest lucru este astăzi este mai important ca niciodată, a spus Papa Benedict al XVI-lea, „pentru a evita consecinţele violente ale unei religiozităţi care se opune raţiunii şi ale unei raţiuni care se opune religiei”. În al treilea rând, Comisia Teologică Internaţională a examinat doctrina socială a Bisericii în contextul mai larg al doctrinei creştine. „Angajarea socială a Bisericii nu este numai ceva uman, nici nu se rezumă la o teorie socială. Transformarea societăţii realizată de creştini de-a lungul secolelor este un răspuns dat venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu… Discipolii lui Cristos Răscumpărătorul ştiu că fără grija faţă de celălalt, fără iertare, fără iubirea chiar şi pentru duşmani, nici o comunitate umană nu poate trăi în pace”.
„În necesara colaborare în favoarea binelui comun chiar şi cu acela care nu împărtăşeşte credinţa noastră, trebuie să explicăm motivaţiile religioase adevărate şi profunde ale angajării noastre sociale, aşa cum aşteptăm de la alţii să ne explice motivaţiile lor, astfel încât colaborarea să se facă în claritate. Persoanele care vor înţelege fundamentele acţiunii sociale creştine vor putea găsi în aceasta şi un stimulent pentru a analiza însăşi credinţa în Cristos Isus”. În concluzie, Papa a evidenţiat faptul că Biserica are mare nevoie de reflecţii ale teologilor „asupra misterului lui Dumnezeu în Isus Cristos şi al Bisericii Sale. Fără o reflecţie teologică sănătoasă şi viguroasă, Biserica ar risca să nu exprime pe deplin armonia dintre credinţă şi raţiune”.
