Adevărata bucurie nu este simplu divertisment, ci întâlnirea cu Dumnezeu
14.12.2011, Vatican (Catholica) - În ritmurile zilnice adesea frenetice, să ne amintim că adevărata bucurie este întâlnirea cu Domnul, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea la rugăciunea Îngerul Domnului recitată cu miile de credincioşi reuniţi duminică, 11 decembrie 2011, la amiază, în Piaţa San Pietro. În Duminica numită Gaudete, cuvânt latin care înseamnă „Bucuraţi-vă”, şi cu care începe Liturghia zilei, Papa a afirmat că nu trebuie să ne lăsăm distraşi de mesajele comerciale din această perioadă, ci să redescoperim adevărata semnificaţie a Crăciunului. În momentul saluturilor în diferite limbi, Pontiful a amintit că viaţa este primul drept al omului şi a binecuvântat „Pruncuşorii”, statuetele Pruncului Isus pentru ieslea de Crăciun din familii, aduşi în Piaţa San Pietro de copiii de la oratoriile din Roma. Vă oferim discursul Sfântului Părinte, după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Textele liturgice ale acestei perioade de Advent ne reînnoiesc invitaţia la a trăi în aşteptarea lui Isus, la a nu înceta să aşteptăm venirea Lui, astfel încât să ne menţinem într-o atitudine de deschidere şi disponibilitate faţă de întâlnirea cu El. Vigilenţa inimii, pe care creştinul este chemat să o exercite mereu, în viaţa de toate zilele, caracterizează în mod special acest timp în care ne pregătim cu bucurie pentru misterul Naşterii Domnului (cf. Prefaţa de Advent II). Ambientul extern propune obişnuitele mesaje de tip comercial, chiar dacă în ton minor, din cauza crizei economice. Creştinul este invitat să trăiască Adventul fără a se lăsa distras de lumini, ci ştiind să dea lucrurilor justa valoare, pentru a-şi fixa privirea interioară asupra lui Cristos. În fapt, dacă perseverăm „priveghind în rugăciune şi lăudându-l cu bucurie” (ibid.), ochii noştri vor fi în măsură să recunoască în El adevărata lumină a lumii, care vine să împrăştie întunericul nostru.
În special, Liturghia duminicii de astăzi, numită Gaudete, ne invită la bucurie, la o veghere nu tristă, ci veselă. „Gaudete in Domino semper” – scrie Sfântul Paul: „Bucuraţi-vă mereu în Domnul” (Filipeni 4,4). Adevărata bucurie nu este rod al divertismentului, înţeles în sensul etimologic al cuvântului, de la verbul di-vertere, adică a se sustrage de la angajamentele vieţii şi de la responsabilităţile ei. Adevărata bucurie este legată de ceva mai profund. Desigur, în ritmurile zilnice, adesea frenetice, este important a avea spaţii de timp pentru odihnă, pentru destindere, dar adevărata bucurie este legată de raportul cu Dumnezeu. Cine l-a întâlnit pe Cristos în propria viaţă, simte în inimă o seninătate şi o bucurie pe care nimeni şi nici o situaţie nu pot să o ia.
Sfântul Augustin a înţeles aceasta foarte bine; în căutarea adevărului, a păcii, a bucuriei, după ce a căutat în zadar în felurite lucruri, încheie cu renumita expresie că inima omului este neliniştită, nu află seninătate şi pace până ce nu se odihneşte în Dumnezeu (cf. Confesiuni, I,1,1). Adevărata bucurie nu este o simplă stare de suflet trecătoare, nici ceva ce se obţine cu forţele proprii, ci este un dar, se naşte din întâlnirea cu persoana vie a lui Isus, din a-i face loc în noi, din a-l primi pe Duhul Sfânt care ne călăuzeşte viaţa. Este invitaţia pe care o face apostolul Paul: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească în toate, astfel încât fiinţa voastră întreagă, sufletul şi trupul vostru, să fie fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos” (1Tes 5,23). În acest timp de Advent să întărim certitudinea că Domnul a venit în mijlocul nostru şi reînnoieşte continuu prezenţa Sa de mângâiere, de iubire şi de bucurie. Să avem încredere în El; cum afirmă Sf. Augustin, în lumina experienţei sale: Domnul este mai aproape de noi decât suntem noi de noi înşine – interior intimo meo et superior summo meo (Confesiuni III,6,11).
Să încredinţăm drumul nostru Fecioarei Neprihănite, al cărei spirit a tresăltat de bucurie în Dumnezeu Mântuitorul. Fie ca ea să ne călăuzească inimile în aşteptarea cu bucurie a venirii lui Isus, o aşteptare bogată în rugăciune şi în fapte bune.
