Lecţii de la ZMT pentru viaţa creştină
23.12.2011, Vatican (Catholica) - 
„Miezul crizei Bisericii din Europa este criza credinţei”, a afirmat Sfântul Părinte ieri, la tradiţionalul schimb de felicitări de Crăciun şi Anul Nou. A vorbit despre o „oboseală a credinţei”, indicând ca medicament Ziua Mondială a Tineretului celebrată anul acesta la Madrid. „Tot mai clar se schiţează în Zilele Mondiale ale Tineretului un mod nou, întinerit, al faptului de a fi creştini pe care aş vrea să încerc să-l caracterizez în cinci puncte”, a spus Pontiful.
La primul punct Papa a subliniat „experienţa catolicităţii, a universalităţii Bisericii”, ce se trăieşte în cadrul ediţiilor ZMT. „Vorbim limbi diferite şi avem obişnuinţe de viaţă diferite, forme culturale diferite, şi totuşi imediat suntem uniţi împreună ca o mare familie. Separarea şi diversităţile exterioare sunt relativizate. Cu toţii suntem atinşi de unicul Domn Isus Cristos. […] Faptul că toate fiinţele umane sunt fraţi şi surori aici nu este numai o idee, ci devine o reală experienţă comună care creează bucurie. Şi astfel am înţeles şi în mod foarte concret că, în pofida tuturor trudelor şi întunecimilor, este frumos a aparţine Bisericii Universale, Bisericii Catolice, pe care Domnul ne-a dăruit-o.”
A continuat cu al doilea punct: „din aceasta (experienţa catolicităţii) se naşte un nou mod de a trăi faptul de a fi oameni, faptul de a fi creştini”. Şi s-a oprit concret la experienţa voluntarilor ZMT, cu care s-a întâlnit la finalul zilelor petrecute la Madrid. „Aceşti tineri erau în mod vizibil şi ‘tangibil’ plini de o mare senzaţie de fericire: timpul lor dăruit (în acţiuni de voluntariat – n.r.) avea un sens; tocmai în dăruirea timpului lor şi a forţei lor de muncă au găsit timpul, viaţa. Şi atunci pentru mine a devenit clar un lucru fundamental: aceşti tineri au oferit în credinţă o bucată din viaţă, nu pentru că acest lucru a fost poruncit şi nu pentru că aşa se câştigă cerul; şi nici pentru că astfel se scapă de pericolul iadului. […] Aceşti tineri au făcut bine – chiar dacă a fost greu, chiar dacă a cerut sacrificii – pur şi simplu pentru că a face binele este frumos, a fi pentru alţii este frumos.”
La al treilea punct a vorbit despre Adoraţie, amintind de astfel de momente trăite în Marea Britanie, în Zagreb, în Madrid… „Dumnezeu este omniprezent, da. Însă prezenţa corporală a lui Cristos înviat este încă ceva diferit, este ceva nou. Cel Înviat intră în mijlocul nostru. Şi atunci nu putem decât să spunem cu apostolul Toma: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Adoraţia este înainte de toate un act de credinţă – actul de credinţă ca atare. […] Dacă El este prezent, eu mă închin în faţa Lui. Atunci, raţiunea, voinţa şi inima se deschid spre El, pornind de la El. În Cristos înviat este prezent Dumnezeu care s-a făcut om, care a suferit pentru noi pentru că ne iubeşte. Intrăm în această certitudine a iubirii corporale a lui Dumnezeu faţă de noi şi facem asta iubind împreună cu El.”
Penultimul element pomenit de Papa a fost Sacramentul Spovezii, „care aparţine cu naturaleţe tot mai mare ansamblului din aceste zile (ZMT – n.r.). Cu aceasta recunoaştem că avem nevoie încontinuu de iertare şi că iertare înseamnă responsabilitate. „Mereu sufletul îmi este murdărit de această forţă de gravitaţie care mă atrage în jos. De aceea avem nevoie de umilinţa care mereu îi cere iertare lui Dumnezeu; care se lasă purificată şi care trezeşte în noi forţa contrară, forţa pozitivă a Creatorului, ce ne atrage în sus.”
În fine, ultimul punct l-a constituit bucuria. „De unde vine? Cum se explică? Desigur sunt mulţi factorii care acţionează împreună. Însă cel decisiv este, după părerea mea, certitudinea care provine din credinţă: eu sunt dorit. Am o misiune în istorie. Sunt acceptat, sunt iubit. ” La final Sfântul Părinte le-a spus Cardinalilor şi membrilor Curiei Romane: „În sfârşit, aş dori să vă mulţumesc din inimă vouă tuturor pentru sprijinul în ducerea înainte a misiunii pe care Domnul ne-a încredinţat-o ca martori ai adevărului său şi vă urez vouă tuturor bucuria pe care Dumnezeu, în întruparea Fiului său, a voit să ne-o dăruiască. Crăciun fericit vouă tuturor! Mulţumesc.”
