Papa: Criza Bisericii din Europa este criza credinţei
23.12.2011, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţă, Sfântul Părinte a primit Cardinali şi alţi membri ai Curiei Romane şi ai Guvernoratului Statului Vatican, pentru tradiţionalul schimb de felicitări de Crăciun şi Anul Nou. În numele celor prezenţi, Cardinalul Angelo Sodano, decanul Colegiului Cardinalilor, l-a salutat pe Pontif. A urmat discursul Papei, dintru început subliniind că „la sfârşitul anului Europa se află într-o criză economică şi financiară care, în ultimă analiză, se întemeiază pe criza etică ce ameninţă Bătrânul Continent”.
În timp ce a admis că „valori ca solidaritatea, angajarea pentru alţii, responsabilitatea faţă de cei săraci şi suferinzi sunt în mare parte indiscutabile”, o problemă este lipsa „forţei motivatoare, capabilă să îl conducă pe individ şi grupurile sociale la renunţări şi sacrificii. Cunoaşterea şi voinţa nu merg în mod necesar în acelaşi pas. Voinţa care apără interesul personal întunecă cunoaşterea şi cunoaşterea slăbită nu este în măsură să îmbărbăteze voinţa. De aceea, din această criză reies întrebări fundamentale: Unde este lumina care poate să lumineze cunoaşterea noastră nu numai cu idei generale, ci cu imperative concrete? Unde este forţa care ridică în înălţime voinţa noastră? Sunt întrebări la care vestirea Evangheliei, noua evanghelizare, trebuie să răspundă pentru ca mesajul să devină eveniment, vestea să devină viaţă.”
Pontiful a subliniat că de fapt problema vestirii şi revestirii Evangheliei a fost în centrul acestui an. „Evenimentele ecleziale din anul care se apropie de sfârşit au fost, în definitiv, toate raportate la această temă. Au fost călătorii în Croaţia, în Spania pentru Ziua Mondială a Tineretului, în patria mea, Germania, şi în sfârşit în Africa – Benin – pentru încredinţarea documentului post-sinodal despre dreptate, pace şi reconciliere – un document din care trebuie să se nască o realitate concretă în diferitele Biserici particulare. Sunt de neuitat şi călătoriile la Veneţia, la San Marino, la Ancona pentru Congresul euharistic şi în Calabria. Şi în sfârşit a fost importanta zi a întâlnirii dintre religii şi dintre persoane aflate în căutarea adevărului şi a păcii la Assisi – zi concepută ca un nou elan în pelerinajul spre adevăr şi pace. Instituirea Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări este, în acelaşi timp, o trimitere cu anticipare la Sinodul despre aceeaşi temă care va avea loc anul viitor. Face parte din acest context şi Anul Credinţei în amintirea începutului Conciliului în urmă cu cincizeci de ani. Fiecare dintre aceste evenimente a avut propriile accentuări.”
Mai apoi Papa a pus degetul pe rană: „Miezul crizei Bisericii din Europa este criza credinţei. Dacă la ea nu găsim un răspuns, dacă credinţa nu reia vitalitate, devenind o profundă convingere şi o forţă reală graţie întâlnirii cu Isus Cristos, toate celelalte reforme vor rămâne ineficiente.” A indicat cu optimism spre Africa: „Acolo nu se percepea nici un semn al acelei oboseli a credinţei, printre noi aşa de răspândită, nimic din acea plictiseală de a fi creştini care este mereu perceptibilă la noi. Cu toate problemele, toate suferinţele şi necazurile care desigur există chiar în Africa, se experimenta totuşi mereu bucuria de a fi creştini, faptul de a fi susţinuţi de fericirea interioară de a-l cunoaşte pe Cristos şi de a aparţine Bisericii sale. […] Întâlnirea cu această credinţă gata pentru sacrificiu, chiar cu bucurie, este un mare medicament împotriva oboselii de a fi creştini pe care o experimentăm în Europa.”
