Rugăciunea lui Isus la Cina cea de Taină
11.01.2012, Vatican (Catholica) - Rugăciunea lui Isus la Cina cea de Taină a fost tema catehezei Papei Benedict al XVI-lea din cadrul audienţei sale generale care s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de miercuri, 11 ianuarie 2012, în Aula Paul al VI-lea, în prezenţa a 4.000 de credincioşi. Papa a explicat că contextul emoţionant al Cinei celei de Taină, în care Isus şi-a luat rămas bun de la prietenii Săi, a fost imanenţa apropiatei Sale morţi. În acele zile, viaţa poporului evreu era marcată de apropierea Paştelui, amintirea eliberării Israelului din Egipt. „Ultima Cină se inserează în acest context, dar cu o noutate importantă. Isus priveşte la Pătimirea, Moartea şi Învierea Sa, fiind pe deplin conştient de ele. El doreşte să trăiască această Cină cu discipolii Săi, cu un caracter cu totul special şi diferit de celelalte ospeţe; este Cina Sa, în care dăruieşte ceva complet nou: pe Sine însuşi. În felul acesta, Isus celebrează Paştele Său, anticipează Crucea Sa şi Învierea Sa”.
Esenţa Cinei celei de Taină stă în „gesturile frângerii şi împărţirii pâinii, al împărtăşirii potirului cu vin, cu cuvintele care le însoţesc şi în contextul de rugăciune în care se situează. Aceasta a fost instituirea Euharistiei: marea rugăciune a lui Isus şi a Bisericii”. Cuvintele pe care le folosesc evangheliştii pentru a descrie acel moment „fac trimitere la ‘berakha’ ebraică, adică la marea rugăciune de mulţumire şi de binecuvântare care în tradiţia Israelului inaugura marile ospeţe… Această rugăciune de laudă şi mulţumire, care se înalţă către Dumnezeu, revine ca binecuvântare, care coboară de la Dumnezeu asupra darului şi îl îmbogăţeşte. Mulţumirea, lauda adusă lui Dumnezeu devine astfel binecuvântare, şi ofranda dăruită lui Dumnezeu se întoarce la om binecuvântată de Cel Atotputernic. Cuvintele instituirii Euharistiei se situează în acest context de rugăciune; în ele lauda şi binecuvântarea din ‘berakha’ devin binecuvântare şi transformare a pâinii şi a vinului în Trupul şi în Sângele lui Isus”.
Gesturile lui Isus au fost gesturile tradiţionale de ospitalitate ale unei gazde faţă de oaspeţii săi, dar în Cina cea de Taină ele au dobândit o semnificaţie mai profundă, a explicat Sfântul Părinte. Cristos a oferit „un semn vizibil al primirii la masa în care Dumnezeu se dăruieşte. Isus în pâine şi în vin se oferă şi se comunică pe Sine Însuşi… El oferă cu anticipaţie viaţa care îi va fi luată şi în felul acesta transformă moartea Sa violentă într-un act liber de dăruire de sine pentru alţii şi altora. Violenţa îndurată se transformă într-o jertfă activă, liberă şi răscumpărătoare”. „Contemplând gesturile şi cuvintele lui Isus din noaptea aceea, vedem clar că în raportul intim şi constant cu Tatăl El realizează gestul de a lăsa discipolilor Săi, şi fiecăruia dintre noi, Sacramentul iubirii”.
În cadrul Cinei celei de Taină, Isus s-a rugat şi pentru discipolii Săi, care aveau să treacă şi ei printr-o mare încercare. Rugăciunea Lui „susţine slăbiciunea lor, efortul lor de a înţelege că drumul lui Dumnezeu trece prin Misterul pascal al morţii şi învierii, anticipat în oferirea pâinii şi vinului. Euharistia este hrană a pelerinilor care devine forţă şi pentru cel care este obosit, epuizat şi dezorientat. Şi rugăciunea este îndeosebi pentru Petru, pentru ca, odată convertit, să îi întărească pe fraţi în credinţă. Evanghelistul Luca aminteşte că privirea lui Isus a căutat faţa lui Petru în momentul în care acesta tocmai făcuse tripla sa tăgăduire, pentru a-i da forţa de a relua drumul în urma Sa”. Papa a continuat: „Participând la Euharistie, trăim în mod extraordinar rugăciunea pe care Isus a făcut-o şi o face încontinuu pentru fiecare, astfel încât răul pe care cu toţii îl întâlnim în viaţă să nu învingă, şi să acţioneze în noi forţa transformatoare a morţii şi învierii lui Cristos”.
„Încă de la început, Biserica a înţeles cuvintele de consacrare ca parte a rugăciunii făcute împreună cu Isus; ca parte centrală a laudei pline de recunoştinţă, prin care rodul pământului şi al muncii omului ne este din nou dăruit ca Trup şi Sânge al lui Cristos, ca dăruire de sine a lui Dumnezeu însuşi în iubirea primitoare a Fiului (cf. Isus din Nazaret). Participând la Euharistie, hrănindu-ne cu Trupul şi Sângele Fiului lui Dumnezeu, noi unim rugăciunea noastră cu aceea a Mielului pascal în noaptea Sa supremă, pentru ca viaţa noastră să nu se piardă, în pofida slăbiciunii noastre şi a infidelităţilor noastre, ci să fie transformată. Să îi cerem Domnului ca, după ce ne-am pregătit cum se cuvine, şi cu Sacramentul Pocăinţei, participarea noastră la Euharistia Sa, indispensabilă pentru viaţa creştină, să fie mereu punctul cel mai înalt al întregii noastre rugăciuni”.
