Unitatea creştinilor necesită convertire
19.01.2012, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că pentru a se ajunge la unitatea creştinilor este nevoie de mai mult decât „cordialitate şi cooperare”, aceasta trebuie să fie însoţită de convertire interioară. „Unitatea pentru care ne rugăm cere o convertire interioară, atât comună cât şi personală… Este nevoie mai ales să întărim credinţa noastră în Dumnezeu”, le-a spus Sfântul Părinte celor peste 8.000 de pelerini adunaţi în Aula Paul al VI-lea din Vatican, pentru audienţa generală din 18 ianuarie 2012. Papa a vorbit despre începutul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor din 2012, care se va încheia în 25 ianuarie. Săptămâna va fi celebrată de peste 300 de Biserici creştine şi comunităţi eclesiale din întreaga lume.
Pontiful a amintit că „practica Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a fost introdusă în anul 1908 de părintele Paul Wattson, întemeietor al unei comunităţi călugăreşti anglicane care a intrat după aceea în Biserica Catolică. Iniţiativa a primit binecuvântarea Sfântului Papă Pius al X-lea şi apoi a fost promovată de Papa Benedict al XV-lea, care a încurajat celebrarea ei în toată Biserica Catolică prin Scrisoarea Romanorum Pontificum, din 25 februarie 1916. Octava de rugăciune a fost dezvoltată şi perfecţionată în anii ’30 din secolul trecut de Abbe Paul Couturier din Lyon, care a susţinut rugăciunea ‘pentru unitatea Bisericii aşa cum vrea Cristos şi conform cu instrumentele pe care le vrea El'”.
„Tocmai în Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor îşi are în fiecare an una din cele mai eficiente exprimări ale sale impulsul imprimat de Conciliul Vatican II căutării comuniunii depline dintre toţi discipolii lui Cristos. Această întâlnire spirituală, care uneşte creştini din toate tradiţiile, măreşte în noi conştiinţa faptului că unitatea spre care tindem nu va putea să fie numai rezultatul eforturilor noastre, ci va fi mai degrabă un dar primit de sus, care trebuie invocat mereu”. Tema pentru Săptămâna de Rugăciune din anul 2012 – „Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru Isus Cristos” – a fost propusă de reprezentanţi ai Bisericii Catolice şi ai Consiliului Ecumenic Polonez, care, „reflectând asupra propriei experienţe ca naţiune, au voit să sublinieze cât de puternic este sprijinul credinţei creştine în mijlocul încercărilor şi tulburărilor, ca acelea care au caracterizat istoria Poloniei”.
„Toate acestea au indus grupul ecumenic să reflecteze în manieră mai aprofundată asupra adevăratei semnificaţii a ‘victoriei’ şi a ‘înfrângerii’. Faţă de ‘victoria’ înţeleasă în termeni triumfalişti, Cristos ne sugerează un drum foarte diferit, care nu trece prin forţă şi putere… Cristos vorbeşte despre o victorie prin iubirea suferindă, prin slujirea reciprocă, ajutor, nouă speranţă şi alinarea concretă dăruită celor din urmă, celor uitaţi, celor refuzaţi. Pentru toţi creştinii, cea mai înaltă exprimare a acestei slujiri umile este însuşi Isus Cristos, dăruirea totală pe care o face de Sine însuşi, victoria iubirii sale asupra morţii, pe cruce, care străluceşte în lumina dimineţii de Paşti. Noi putem lua parte la această ‘victorie’ transformatoare dacă ne lăsăm noi transformaţi de Dumnezeu, numai dacă realizăm o convertire a vieţii noastre”.
Papa Benedict al XVI-lea a subliniat faptul că ecumenismul este „o responsabilitate a întregii Biserici şi a tuturor celor botezaţi, care trebuie să facă să crească comuniunea parţială existentă deja între creştini până la comuniunea deplină în adevăr şi în caritate. De aceea, rugăciunea pentru unitate nu este circumscrisă la această Săptămână de Rugăciune, ci trebuie să devină parte integrantă a rugăciunii noastre, a vieţii de rugăciune a tuturor creştinilor, în orice loc şi în orice timp, mai ales atunci când persoane de tradiţii diferite se întâlnesc şi lucrează împreună pentru victoria, în Cristos, asupra a tot ceea ce este păcat, rău, nedreptate, încălcare a demnităţii omului”.
Pontiful a amintit cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, care în Enciclica Ut unum sint „vorbeşte despre dauna provocată mărturiei creştine şi vestirii Evangheliei de lipsa de unitate”. „Aceasta este o mare provocare pentru noua evanghelizare, care poate să fie mai rodnică dacă toţi creştinii vestesc împreună adevărul Evangheliei lui Isus Cristos şi dau un răspuns comun la setea spirituală din timpurile noastre. Drumul Bisericii, ca şi acela al popoarelor, este în mâinile lui Cristos înviat, victorios asupra morţii şi asupra nedreptăţii pe care El a purtat-o şi a îndurat-o în numele tuturor. El ne face părtaşi de victoria Sa. Numai El este capabil să ne transforme şi să ne facă, din slabi şi şovăitori, puternici şi curajoşi în săvârşirea binelui. Numai El ne poate salva de consecinţele negative ale diviziunilor noastre”.
Daca ar fi fiinta, unitatea ar fi sfintita pentru ca toata lumea striga UNITATE! Dar nu e! Si atunci?