Cateheză şi liturgie în Directorul Catehetic al Drumului Neocatehumenal
25.01.2012, Roma (Catholica) - În cadrul audienţei de vineri, 20 ianuarie 2012, la Papa Benedict al XVI-lea, circa şapte mii de membri ai Mişcării bisericeşti Drumul Neocatehumenal au ascultat, în aula pentru audienţe generale, decretul de aprobare a Sfântului Scaun privind celebrările liturgice din Directoriul Catehetic care marchează diferitele etape ale acestei experienţe ecleziale de iniţiere creştină. Drumul Neocatehumenal a apărut în Spania, în anii 1960, la iniţiativa lui Kiko Arguello şi Carmen Hernandez. Decretul dat vineri de Consiliul Pontifical pentru Laici marchează încheierea parcursului de recunoaştere a Drumului Neocatehumenal după aprobarea, în 2008, a Statutelor proprii.
Cardinalul Antonio Canizares, prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, a vorbit pentru Radio Vatican despre ce reprezintă pentru Biserică aprobarea acestui decret: „Înseamnă pentru întreaga Biserică recunoaşterea modului în care iniţierea creştină trebuie să aibă întotdeauna o uniune între Cuvânt şi celebrări: este Cuvântul lui Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu, este Dumnezeu cel care ne vorbeşte, şi în celebrări Dumnezeu este recunoscut, Dumnezeu acţionează şi aceste celebrări marchează diferitele etape ale Drumului Neocatehumenal, aceleaşi care formează itinerarul oricărei iniţieri creştine. Dacă ne uităm la catehumenatul din antichitate, cum diferitele etape au fost marcate de celebrări specifice pentru fiecare moment al itinerarului, astăzi se face acelaşi lucru, deci nu sunt artificiale, nu este vorba de o simplă metodologie inventată pentru oameni, ci corespunde la itinerarul de convertire, la itinerarul de credinţă, la itinerarul deplinei integrări a vieţii creştine în Biserică”.
Prefectul a vorbit şi despre raportul dintre cateheză şi liturgie în Drumul Neocatehumenal: „Unii vor să facă iniţierea creştină numai pe baza catehezei, a ceea ce omul face şi să primească numai o cunoaştere intelectuală despre credinţă, realităţile Crezului sau celelalte aspecte ale vieţii creştine. Ceea ce se întâmplă este că iniţierea creştină este întotdeauna o acţiune a Maicii Biserici în care Dumnezeu acţionează. Întâietatea aparţine lui Dumnezeu, Dumnezeu acţionează şi omul răspunde. Omul face un itinerar care trebuie să fie iluminat de Cuvântul lui Dumnezeu, în acelaşi timp trebuie să fie trăit ca acţiune a lui Dumnezeu şi primire a acţiunii lui Dumnezeu. Acest lucru în Drumul Neocatehumenal este foarte clar, este ceea ce răspunde cu adevărat la iniţierea creştină şi astăzi, mai mult ca oricând, se subliniază acest lucru. Într-adevăr, omul are ispita de a crede că totul este rodul activităţii sale, ca şi cum ar fi vorba numai de o integrare într-o societate. Nu, este Maica Biserică cea care dă naştere fiilor săi. Şi cum iau naştere fiii în sânul Maicii Biserici? Prin Cuvânt şi celebrări”.
Ce rol are comunitatea creştină în liturgie, o mică comunitatea creştină cum sunt cele din Drumul Neocatehumenal? Cardinalul a răspuns: „Când spun că Maica Biserică, sânul Bisericii, este spaţiul în care se nasc noii creştini, oamenii noi, doresc să spun că comunitatea, care este Biserica, prezidată de Petru, este locul unde se nasc noii creştini, şi de aceea Cuvântul lui Dumnezeu, liturgia şi comunitatea creştină sunt inseparabile. Cum se face iniţierea creştină dacă nu se trăieşte în sânul matern al Bisericii, al comunităţii? Cum se poate trăi ceea ce Dumnezeu a dăruit omului nu pentru el însuşi, pentru individ, ci pentru a le trăi într-o nouă realitate care este realitatea de noi fii, oameni noi care au fost transformaţi de harul lui Dumnezeu? Aceasta este viaţa întregii realităţi care este trăită în Drumul Neocatehumenal. Iniţierea creştină este iniţierea întregii Biserici, este iniţiere la credinţă, iniţiere la viaţa morală, iniţiere la liturgie, la rugăciune. Aceasta este Biserica. Când se face iniţierea creştină, Biserica însăşi este cea care se dăruieşte catehumenilor, şi de aceea, realitatea comuniunii este cu adevărat de nerenunţat pentru a realiza iniţierea creştină”.
Referitor la raportul dintre liturgie şi noua evanghelizare, având în vedere apropierea Sinodului dedicat acestei teme, Cardinalul Canizares a declarat: „Noua evanghelizare nu este posibilă fără liturgie şi fără Euharistie, centru şi culme a întregii liturgii… izvor şi culme a evanghelizării. A înţelege noua evanghelizare ca o operă de propagandă, opera unei societăţi religioase pentru a răspândi principiile sale şi a nu înţelege noua evanghelizare ca acţiune a lui Dumnezeu care îl cheamă pe om şi care îi dă harul şi darul convertirii şi al credinţei, este greşit. Nu este posibilă o nouă evanghelizare fără liturgie, nu e posibilă o nouă evanghelizare fără acţiunea lui Dumnezeu care se actualizează în liturgie. Nu este posibilă o nouă evanghelizare unde prioritate lui Dumnezeu nu este cu adevărat evidenţiată. Prioritatea lui Dumnezeu este prezentă în liturgie, Dumnezeu este cel care acţionează, Dumnezeu este cel care ia iniţiativa, Dumnezeu este cel care mântuieşte, Dumnezeu este cel care face să se nască o nouă creatură, un om nou şi de aceea trebuie să insistăm întotdeauna pe faptul că noua evanghelizare fără liturgie nu are viitor”.
