Papa recomandă tăcerea care favorizează adevărata comunicare
25.01.2012, Vatican (Catholica) - 
„Acolo unde mesajele şi informaţia abundă, tăcerea devine esenţială pentru a discerne ceea ce este important de ceea ce este inutil ori în plus”. Papa Benedict al XVI-lea a oferit această reflecţie în Mesajul său pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, pe care l-a dedicat în acest an temei „Tăcere şi cuvânt: cale a evanghelizării”. El a vorbit despre necesitatea unui echilibru între tăcere şi cuvânt: „Atunci când tăcerea şi cuvântul se exclud reciproc, comunicarea se deteriorează, fie deoarece provoacă o anumită confuzie, fie pentru că creează o atmosferă de răceală; în schimb, atunci când se completează reciproc, comunicarea capătă valoare şi semnificaţie”.
„Tăcerea este parte integrantă a comunicării şi fără de ea nu există cuvinte pline de conţinut. În tăcere ascultăm şi ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, în ea se nasc şi sunt aprofundate gândurile, prin ea înţelegem cu o mai mare claritate ceea ce dorim să spunem sau ceea ce aşteptăm de la altcineva, prin ea alegem cum să ne exprimăm. Tăcând, îi permitem celeilalte persoane să vorbească, să se exprime pe sine, iar noi reuşim să nu rămânem legaţi, în lipsa unei confruntări oportune, de cuvintele ori ideile noastre. În acest fel se deschide un spaţiu de ascultare reciprocă şi se poate lega o relaţie umană mai consistentă. În tăcere, de exemplu, se creează momentele cele mai autentice în comunicarea dintre cei care se iubesc: gestul, expresia chipului, trupul devin semne prin care se manifestă persoana. Prin tăcere grăiesc bucuria, grijile, suferinţa, care află în ea o formă de exprimare deosebit de intensă”.
„Din tăcere derivă, aşadar, o comunicare mai exigentă, care presupune sensibilitate şi o capacitate de a asculta care arată, adesea, măsura şi natura relaţiilor interumane”, a continuat Papa. Referindu-se la Internet ca un forum pentru întrebări şi răspunsuri, el a arătat că „adesea omul contemporan este bombardat de răspunsuri la întrebări pe care nu şi le-a pus vreodată şi la nevoi pe care nu le simte. Tăcerea este preţioasă pentru a favoriza discernerea necesară între numeroşii stimuli şi multele răspunsuri pe care le primim, tocmai pentru a recunoaşte şi a ne concentra pe întrebările cu adevărat importante”. Pontiful a sugerat că „acest flux neîntrerupt de întrebări arată, de fapt, neliniştea fiinţei umane aflată permanent în căutarea de adevăruri, mici sau mari, care să dea sens şi speranţă vieţii. Omul nu se poate mulţumi cu un simplu şi tolerant schimb de opinii şi de experienţe de viaţă sceptice: toţi suntem în căutarea adevărului şi împărtăşim această sete profundă”.
Papa a îndemnat: „Trebuie să acordăm atenţie diferitelor forme de situri, aplicaţii şi reţele sociale care îl pot ajuta pe omul de astăzi să trăiască momente de reflecţie şi de interogare autentică, dar şi să găsească spaţii de tăcere, ocazii de rugăciune, de meditaţie ori de împărtăşire a Cuvântului lui Dumnezeu”. Mai mult, de tăcere avem nevoie pentru a vorbi cu Dumnezeu, a amintit Sfântul Părinte. „Dacă Dumnezeu îi vorbeşte omului şi prin tăcere, şi omul descoperă în tăcere posibilitatea de a vorbi cu Dumnezeu şi despre Dumnezeu… În contemplarea în tăcere devine şi mai prezent Cuvântul veşnic, prin care a fost creată lumea, şi acel plan al mântuirii pe care Dumnezeu îl împlineşte prin cuvinte şi gesturi de-a lungul întregii istorii a omenirii”. Pontiful a concluzionat: „Cuvânt şi tăcere. A ne educa pentru comunicare înseamnă a învăţa să ascultăm, să contemplăm, nu doar să vorbim”.
