SRUC 2012: Uniţi în Împărăţia lui Cristos Biruitorul
26.01.2012, Bucureşti (Catholica) - Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, celebrată în Bucureşti, s-a încheiat în după-amiaza zilei de 25 ianuarie 2012 cu slujba de la Catedrala patriarhală ortodoxă „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. La celebrarea Vecerniei, oficiată de PS Ciprian Câmpineanul, Vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, au fost prezenţi reprezentanţi ai Bisericilor creştine din Bucureşti şi delegaţi ai instituţiilor Statului, citim într-un material semnat de pr. Vincenţiu Balint pe ARCB.ro.
Invitaţii din ultima zi a Săptămânii de Rugăciune au fost salutaţi de către PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sfârşitul slujbei religioase, moment în care a ţinut şi un cuvânt de zidire sufletească. Cei care au primit salutul din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe au fost: IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti al Bisericii Romano-Catolice, însoţit de părintele Daniel Bulai, consilier eparhial; Mons. Bauduin Muankembe, consilier Nunţiatura Apostolică din Bucureşti; IPS Datev Hagopian, Arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Armene, însoţit de părintele Ezras Bogdan, vicar eparhial; PS Mihai Frăţilă, Episcop greco-catolic al Vicariatului de Bucureşti, însoţit de mai mulţi preoţi greco-catolici; PS Daniel Zikeli, Episcop Vicar al Bisericii Evanghelice Lutherane de Confesiune Augustană; pastorul Zsold Bela, paroh Biserica Reformată Calvină. La slujbă au mai fost prezenţi Adrian Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte, preoţi şi pastori, persoane consacrate, cavalerii templieri şi creştini laici.
După rugăciunea de început „Binecuvântat este Dumnezeul nostru”, rostită de PS Ciprian, au urmat apoi cântările stihirilor, ale stihurilor şi ale ecteniilor, slujba s-a încheiat, nu înainte de proclamarea Sfintei Evanghelii, cu intonarea imnului sfântului Simion de Dumnezeu Purtătorul, rostirea Rugăciunii Trisaghionului, cântarea troparului şi a theotokarion-ului, binecuvântarea finală şi Încheierea mare. La final, pastor al Bisericii Reformate Calvine, Zsold Bela, a ţinut cuvântul de învăţătură al zilei. „Sunt multe lucruri care ne deosebesc”, a spus pastorul, „dar credinţa noastră comună în victorioasa Înviere a Mântuitorului Isus Cristos ne uneşte. […] Din păcate, indiferent de care Biserică aparţinem, credinţa noastră, de prea multe ori, este credinţa cuvintelor, a gesturilor, şi nu este izvorâtă din inimi. […] Mărturisim Crezul, cu mare fast sărbătorim Învierea lui Cristos, dar când durerea, suferinţa vine aproape de noi, lângă mormintele celor dragi, spunem, fără speranţă: ‘De acolo încă nu s-a întors nimeni’. Dacă nădăjduim în Cristos numai în viaţa aceasta, suntem mai deplâns decât toţi oamenii”.
După ce pastorul, în încheierea cuvântului său, i-a dăruit Patriarhului ortodox o monografie despre maghiarii din Bucureşti, PF Daniel a spus câteva cuvinte despre credinţa în Învierea lui Cristos, aflată „în centrul credinţei noastre”. „Creştinismul stă în picioare prin mărturisirea dumnezeirii lui Cristos şi prin mărturisirea Învierii lui din morţi, care este începutul învierii tuturor oamenilor din moarte”. În Noul Testament, a continuat PF Daniel, învierea are două înţelesuri: „prima înviere este învierea sufletului din moartea păcatului; aceasta este premisă şi pregătire pentru învierea din morţi a trupului”, cea de a doua înviere. „Când ne reunim, când ne întâlnim, când avem o atitudine amicală, dacă nu se poate întrutotul frăţească, simţim darul învierii sufletului din păcatului dezbinării, al izolării, al necomunicării”. Pentru aceasta, a explicat el, „comuniunea, deschiderea, reconcilierea, împăcarea omului cu Dumnezeu şi a oamenilor întraolaltă sunt început al învierii”.
Plecând de la un scurt istoric al mişcării ecumenice, Părintele Patriarh a observat că această „căutare a comuniunii sau a refacerii comuniunii creştine sau unităţii creştine vizibile au avut perioade de entuziasm şi perioade de uscăciune”. „Rugăciunea pentru refacerea unităţii vizibile a creştinilor astăzi nu înregistrează un entuziasm ca în anii ’20-’30, sau ca în anii ’50-’70, însă importantă este statornicia, fidelitatea faţă de ideal”. „Prin urmare, legând taina învierii sufletului din moartea păcatului de taina aşteptării învierii universale, avem speranţa că vom întâlni pe cale pe Mântuitorul Isus Cristos care a spus atât de frumos: ‘Eu stau la uşă şi bat’ (Apocalips 3,20).”
Imagini
