Papa oferă trei chei pentru promovarea vocaţiilor
14.02.2012, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea încurajează comunităţile parohiale şi familiile să fie solul bogat în care să încolţească vocaţiile la preoţie şi viaţa consacrată, şi recomandă trei mijloace concrete pentru promovarea vocaţiilor: Scriptura, rugăciunea şi Euharistia. Pontiful a spus toate acestea în Mesajul său pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, ce va avea loc în acest an în 29 aprilie. Mesajul a fost dat publicităţii în ziua de luni, 13 februarie 2012. „Iubiţi fraţi întru episcopat, dragi preoţi, diaconi, persoane consacrate, cateheţi, lucrători pastorali şi voi toţi cei angajaţi în domeniul educării noilor generaţii, vă îndemn cu fervoare să acordaţi o mare atenţie acelor membri ai comunităţilor parohiale, ai asociaţiilor şi ai mişcărilor eclesiale care simt chemarea la preoţie sau la o consacrare specială. Este important ca în Biserică să se creeze condiţiile favorabile care să le permită multor tineri să spună ‘da’ ca răspuns generos la chemarea de iubire a lui Dumnezeu”.
Sfântul Părinte a clarificat faptul că misiunea pastoraţiei vocaţionale este aceea de a oferi „punctele de orientare pentru un parcurs rodnic. Element central va fi iubirea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, cultivând o familiaritate crescândă cu Sfânta Scriptură şi o rugăciune personală şi comunitară atentă şi constantă, pentru a fi capabili să simtă chemarea divină în mijlocul atâtor glasuri care umplu viaţa zilnică. Dar mai ales Euharistia să fie ‘centrul vital’ al oricărui drum vocaţional: aici iubirea lui Dumnezeu ne atinge în jertfa lui Cristos, expresie perfectă a iubirii, şi aici învăţăm din nou să trăim ‘măsura înaltă’ a iubirii lui Dumnezeu. Scriptura, rugăciunea şi Euharistia sunt comoara preţioasă pentru a înţelege frumuseţea unei vieţi dedicate total pentru Împărăţie”.
Papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat speranţa ca Bisericile locale şi toate grupurile care aparţin lor „să devină loc de discernământ atent şi de verificare a autenticităţii vocaţiilor, oferind tinerilor şi tinerelor o îndrumare spirituală înţeleaptă şi viguroasă”. El a mai subliniat faptul că iubirea din familii „este o expresie a iubirii lui Cristos care s-a dat pe sine însuşi pentru Biserica Sa”. În familii, „noile generaţii pot avea experienţa minunată a acestei iubiri care se dăruieşte pe sine. Într-adevăr, ele nu sunt numai locul privilegiat al formării umane şi creştine, ci pot reprezenta ‘primul şi cel mai bun seminar al vocaţiei la viaţa de consacrare pentru Împărăţia lui Dumnezeu’… Păstorii şi toţi credincioşii laici să ştie mereu să colaboreze pentru ca în Biserică să se înmulţească aceste ‘case şi şcoli de comuniune’ după modelul Sfintei Familii de la Nazaret, reflectare armonioasă pe pământ a vieţii Preasfintei Treimi”.
Mesajul Papei prezintă vocaţia ca răspuns la iubirea divină. „Noi suntem iubiţi de Dumnezeu încă ‘înainte’ de a veni la existenţă! Mişcat exclusiv de iubirea sa necondiţionată, El ne-a ‘creat din nimic’ pentru a ne conduce la comuniunea deplină cu El… Adevărul profund al existenţei noastre este cuprins, aşadar, în acest mister surprinzător: orice creatură, îndeosebi orice persoană umană, este rod al unui gând şi al unui act de iubire al lui Dumnezeu, iubire infinită, fidelă, veşnică. Descoperirea acestei realităţi este ceea ce schimbă cu adevărat viaţa noastră în profunzime”. Pontiful l-a citat pe Sf. Augustin, care „exprimă cu mare intensitatea descoperirea lui Dumnezeu frumuseţe supremă şi iubire supremă”. „Sfântul din Hippona încearcă să descrie misterul inefabil al întâlnirii cu Dumnezeu, cu iubirea Sa care transformă toată existenţa. Este vorba de o iubire fără rezerve care ne precede, ne susţine şi ne cheamă de-a lungul drumului vieţii şi îşi are rădăcina în gratuitatea absolută a lui Dumnezeu”.
„Orice vocaţie specifică se naşte din iniţiativa lui Dumnezeu, este dar al iubirii lui Dumnezeu! El este cel care face ‘primul pas’ şi nu din cauza unei bunătăţi deosebite găsite în noi, ci în virtutea prezenţei a însăşi iubirii Sale ‘revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt’… Trebuie vestită din nou, în special noilor generaţii, frumuseţea atrăgătoare a acestei iubiri divine, care precede şi însoţeşte: ea este impulsul secret, este motivaţia care nu dispare, chiar şi în cele mai dificile circumstanţe. Măsura înaltă a vieţii creştine constă în a iubi ca Dumnezeu; este vorba de o iubire care se manifestă în dăruirea totală de sine fidelă şi rodnică… În deschidere faţă de iubirea lui Dumnezeu şi ca rod al acestei iubiri, se nasc şi cresc toate vocaţiile”.
