Învăţăm de la Maria să devenim o comunitate de rugăciune
16.03.2012, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei sale generale din dimineaţa zilei de miercuri, 14 martie 2012, Papa Benedict al XVI-lea a început un nou ciclu de cateheze, dedicate subiectului rugăciunii în Faptele Apostolilor şi în Scrisorile Sf. Paul. Papa s-a concentrat miercuri asupra figurii Mariei, aşa cum apare în Faptele Apostolilor, când împreună cu apostolii aşteaptă venirea Duhului Sfânt. Papa Benedict al XVI-lea le-a spus celor peste 10.000 de pelerini adunaţi în Piaţa San Pietro că „cu Maria începe viaţa pământească a lui Isus şi cu Maria încep şi primii paşi ai Bisericii… Maria a urmărit cu discreţie întregul drum al Fiului său în timpul vieţii publice până la picioarele crucii şi acum continuă să urmărească, printr-o rugăciune tăcută, drumul Bisericii”.
Etapele drumului Mariei de la casa din Nazaret în Cenacolul din Ierusalim „sunt marcate de capacitatea de a menţine o stare continuă de reculegere, pentru a medita orice eveniment în tăcerea inimii sale, în faţa lui Dumnezeu. Prezenţa Născătoarei de Dumnezeu cu cei unsprezece, după Înălţare… are o semnificaţie de mare valoare, pentru că ea împărtăşeşte cu ei ceea ce este mai preţios: amintirea vie a lui Isus, în rugăciune”. După Înălţarea lui Isus la Cer, apostolii se întâlnesc cu Maria pentru a aştepta darul Duhului Sfânt, fără de care nu pot da mărturie despre Cristos. „Ea care deja l-a primit pentru a-l naşte pe Cuvântul întrupat, împărtăşeşte cu toată Biserica aşteptarea aceluiaşi dar, pentru ca în inima fiecărui credincios ‘să fie format Cristos'”.
„Dacă nu există Biserică fără Rusalii, nu există nici Rusalii fără Mama lui Isus, pentru că Ea a trăit în mod unic ceea ce Biserica experimentează în fiecare zi sub acţiunea Duhului Sfânt”. Pontiful a reamintit faptul că Constituţia dogmatică „Lumen gentium” a Conciliului Vatican II a subliniat această relaţie specială dintre Fecioara Maria şi Biserică. „Îi vedem pe Apostoli, înainte de ziua Rusaliilor, ‘stăruind într-un singur cuget în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, Mama lui Isus, şi cu fraţii lui’ (Fapte 1,14), iar Maria implora şi ea în rugăciunile sale darul Duhului Sfânt, care o umbrise la Buna Vestire (nr. 59). Locul privilegiat al Mariei este Biserica, unde este ‘cinstită ca membru supraeminent şi cu totul deosebit…, chipul şi exemplul desăvârşit de credinţă şi dragoste'”.
„A o cinsti pe Mama lui Isus în Biserică înseamnă deci a învăţa de la ea să fim comunitate care se roagă: aceasta este una dintre caracteristicile esenţiale ale primei descrieri a comunităţii creştine schiţate în Faptele Apostolilor. Adesea rugăciunea este dictată de situaţii de dificultate, de probleme personale care ne fac să ne adresăm Domnului pentru a avea lumină, întărire şi ajutor. Maria invită să deschidem dimensiunile rugăciunii, să ne adresăm lui Dumnezeu nu numai în necesitate şi nu numai pentru noi înşine, ci în mod unanim, perseverent, fidel, cu ‘o singură inimă şi un singur suflet'”.
Sfântul Părinte a arătat de asemenea că Maria „a fost pusă de Domnul în momente decisive ale istoriei mântuirii şi a ştiut să răspundă mereu cu disponibilitate deplină, rod al unei legături profunde cu Dumnezeu formată în rugăciunea asiduă şi intensă… Între Înălţare şi Rusalii, Ea se află cu Biserica şi în Biserică în rugăciune. Mamă a lui Dumnezeu şi Mamă a Bisericii, Maria exercită această maternitate a sa până la sfârşitul istoriei. Să îi încredinţăm orice fază de trecere din existenţa noastră personală şi eclezială, nu în cele din urmă pe cea a trecerii noastre finale. Maria ne învaţă necesitatea rugăciunii şi ne arată că numai cu o legătură constantă, intimă, plină de iubire cu Fiul său putem ieşi din ‘casa noastră’, din noi înşine, cu curaj, pentru a ajunge la marginile lumii şi a vesti pretutindeni pe Domnul Isus, Mântuitorul lumii”.
