Papa cere schimbarea direcţiei culturale şi morale a Cubei
27.03.2012, Santiago de Cuba (Catholica) - La scurt timp după sosirea în Cuba, Papa Benedict al XVI-lea a încurajat naţiunea să îmbrăţişeze valorile morale care vor contribui la construirea „unui viitor mai bun”. În cadrul discursului său de la sosire, Papa a îndemnat ţara să lucreze pentru un „progres real”, care cere „o etică ce situează în centru persoana umană şi ţine cont de exigenţele sale cele mai profunde, în mod special de dimensiunea sa spirituală şi religioasă”. După ce şi-a încheiat vizita de 3 zile în Mexic, Pontiful a ajuns pe Aeroportul Internaţional Antonio Maceo din Santiago de Cuba, în după-amiaza zilei de 26 martie 2012.
În cadrul unei ceremonii de primire, el l-a salutat pe preşedintele Raul Castro, autorităţile guvernului şi Episcopii locali, exprimându-şi apoi afecţiunea din inimă pentru Biserica locală şi toţi cubanezii. „Sunteţi mereu prezenţi în inima mea şi în rugăciunea mea şi încă şi mai mult în zilele în care se apropia momentul atât de mult dorit de a vă vizita şi care, graţie bunătăţii divine, am putut să îl realizez”. Sfântul Părinte a amintit de vizita istorică a Fericitului Ioan Paul al II-lea în Cuba, din 1998, spunând că aceasta „a lăsat o urmă de neşters în sufletul cubanezilor”. El a observat că mulţi cubanezi, inclusiv ne-catolici, l-au văzut pe predecesorul său drept „o călăuză luminoasă care îi orientează fie în viaţa personală fie în realizarea publică a slujirii binelui comun al naţiunii. Vizita sa pe insulă a fost ca o adiere dulce de aer proaspăt care a dat nouă vigoare Bisericii din Cuba, trezind în mulţi o conştiinţă reînnoită a importanţei credinţei”.
Sfântul Părinte a salutat „un spirit de mai mare colaborare şi încredere” între Biserică şi stat în Cuba care a fost inaugurat de vizita Papei Ioan Paul al II-lea. În acelaşi timp, a recunoscut nevoia de creştere, „în special în ceea ce priveşte contribuţia de care nu se poate face abstracţie pe care religia este chemată să o desfăşoare în domeniul public al societăţii”. Papa a împărtăşit bucuria ţării la celebrarea celor patru sute de ani de la descoperirea statuii Fecioarei de El Cobre, pe care a numit-o „adevărată mamă a poporului cubanez”. „Devoţiunea faţă de ea a susţinut credinţa şi a încurajat apărarea şi promovarea a ceea ce face demnă condiţia umană şi drepturile sale fundamentale, şi continuă să facă aceasta şi astăzi cu mai multă forţă, dând astfel mărturie vizibilă de rodnicia predicării Evangheliei în aceste ţinuturi şi de rădăcinile creştine profunde care dau viaţă celei mai profunde identităţi a sufletului cubanez”.
Papa s-a declarat nerăbdător să meargă pe urmele a nenumăraţi pelerini care au îngenuncheat front în faţa statuii din El Cobre. Ei îi va mulţumi Fecioarei pentru grija faţă de copiii ei cubanezi şi îi va cere „să conducă drumul acestei naţiuni iubite pe cărările dreptăţii, ale păcii, ale libertăţii şi ale reconcilierii”. „Vin în Cuba ca pelerin al carităţii, pentru a-i întări pe fraţii mei în credinţă şi a-i încuraja în speranţa care se naşte din prezenţa iubirii lui Dumnezeu în vieţile noastre. Port în inima mea aspiraţiile juste şi dorinţele legitime ale tuturor cubanezilor, oriunde s-ar afla, suferinţele şi bucuriile lor, preocupările şi dorinţele lor cele mai nobile, în mod special ale tinerilor şi ale bătrânilor, ale adolescenţilor şi ale copiilor, ale bolnavilor şi ale muncitorilor, ale deţinuţilor şi ale rudelor lor, precum şi ale celor săraci şi nevoiaşi”.
Multe părţi ale lumii trăiesc „un moment de deosebită dificultate economică, despre care nu puţini sunt de acord că este situată într-o profundă criză de tip spiritual şi moral, care l-a lăsat pe om fără valori şi lipsit de apărare în faţa ambiţiei şi a egoismului anumitor puteri care nu ţin cont de binele autentic al persoanelor şi al familiilor. Nu se poate continua îndelung în aceeaşi direcţie culturală şi morală care a provocat situaţia dureroasă pe care o experimentează atâţia… În inima şi în mintea multora se conturează tot mai mult certitudinea că regenerarea societăţilor şi a lumii cere oameni drepţi şi cu convingeri morale ferme şi înalte, valori de fond care să nu fie manipulabile de interese limitate şi care să răspundă la natura imutabilă şi transcendentă a fiinţei umane”.
