Să ne umplem inimile de milostivirea lui Dumnezeu
15.04.2012, Vatican (Catholica) - În timp ce pentru multe Biserici din Răsărit această duminică a fost Duminica Paştilor, sărbătorindu-se învierea Domnului nostru Isus Cristos, pentru Biserica apuseană a fost Duminica a doua după Paşti, numită şi Duminica Milostivirii Divine. Papa Benedict s-a întâlnit la miezul zilei cu credincioşii veniţi în Piaţa San Pietro, recitând antifonul Regina Caeli şi adresându-le câteva cuvinte. Redăm alocuţiunea papală în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori!
În fiecare an, celebrând Paştele, noi retrăim experienţa primilor ucenici ai lui Isus, experienţa întâlnirii cu El înviat: Evanghelia lui Ioan povesteşte că l-au văzut apărând în mijlocul lor, în cenacol, în însăşi seara zilei învierii, „prima a săptămânii” şi apoi „după opt zile” (cf Ioan 20,19.26). Acea zi, numită apoi „duminică”, ziua Domnului, este ziua adunării, a comunităţii creştine care se reuneşte pentru cultul ei propriu, adică Euharistia, cult nou şi distinct încă de la început de cel iudaic al sabatului. Într-adevăr, celebrarea Zilei Domnului este o dovadă puternică a Învierii lui Cristos, pentru că numai un eveniment extraordinar şi răscolitor îi putea face pe primii creştini să înceapă un cult diferit în raport cu sabatul evreiesc.
Atunci ca şi astăzi, cultul creştin nu este doar o comemorare a unor evenimente trecute, şi nici doar o experienţă mistică specială, interioară, ci în mod esenţial, o întâlnire cu Domnul înviat, dincolo de timp şi spaţiu, care cu toate acestea se face prezent în mod real în mijlocul comunităţii, ne vorbeşte în Sfintele Scripturi şi frânge pentru noi pâinea vieţii veşnice. Prin aceste semne noi trăim ceea ce ucenicii au experimentat, adică faptul de a-l vedea pe Isus şi în acelaşi timp de a nu-l recunoaşte; de a-i atinge trupul, un trup viu, şi totuşi fără legături pământeşti.
Este foarte important ceea ce relatează Evanghelia, şi anume că Isus, în cele două apariţii în faţa Apostolilor reuniţi în cenacol, le-a repetat de mai multe ori salutul „Pacea să fie cu voi” (Ioan 20,19.21.26). Salutul tradiţional, cu care se urează „shalom”, pacea, devine aici un lucru nou: devine darul acelei păci pe care numai Isus o poate da, pentru că este rodul biruinţei Sale radicale asupra răului. „Pacea” pe care Isus o oferă prietenilor Săi este rodul iubirii lui Dumnezeu, care l-a condus la a muri pe cruce, să îşi verse tot sângele, ca Mielul blând şi umil, „plin de har şi de adevăr” (Ioan 1,14). Iată de ce Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea a dorit să dedice această duminică de după Paşti Divinei Milostiviri, cu o icoana specifică: cu coasta străpunsă a lui Cristos, din care ies sânge şi apă, după mărturia oculară a Apostolului Ioan (cf Ioan 19.34-37). Dar de acum Cristos a înviat, şi din El viu izvorăsc Sacramentele pascale ale Botezului şi Euharistiei: cine se apropie de ele cu credinţă, primeşte darul vieţii veşnice.
Dragi fraţi şi surori, să primim darul păcii pe care Isus înviat ni-l oferă, să lăsăm să ni se umple inima de milostivirea Sa! În acest fel, cu puterea Duhului Sfânt, Duhul care l-a înviat pe Cristos din morţi, şi noi putem purta altora aceste daruri pascale. Să ne obţină aceasta Maria, Maica Milei.
