Revista „Vestitorul”. Un istoric la 20 de ani de la reapariţie
30.04.2012, Oradea (Catholica) - Revista „Vestitorul” s-a născut în anul jubiliar 1925, la iniţiativa Episcopului martir Valeriu Traian Frenţiu, din dorinţa de a avea propria revistă pentru a publica tot ceea ce până atunci în Biserică era publicat prin circulare, pentru cultivarea sufletească a preoţilor şi a mirenilor.
„‘Vestitorul’ va fi zala de legătură între centru şi periferii, farul de lumină pentru toţi, organul de unire şi concentrare al tuturora, cler şi mireni; va fi arena unde îşi va putea aduce fie cine tributul la consolidarea, întărirea şi propăşirea noastră religioasă. El va deştepta râvnă în preot şi în mirean deopotrivă. În preot: ca să-şi aducă aminte de chemarea sa sfântă; în mirean: să îşi iubească legea sa; în preot: să îşi intensifice pastoraţia sa; în mirean: să îşi trăiască legea sa… ‘Vestitorul’ va nizui nu numai să facă cunoscute şi să întroducă metoadele de activitatea pastorală aplicate în aceea Biserică a Apusului, ci el va predica şi va apăra şi alipirea neclintită către religia Romei eterne, cu care trăim şi murim. ‘Vestitorul’ va fi călăuză sinceră şi credincioasă pentru toţi cei care doresc să cunoască adevărul neprihănit. Va fi un organ de popularizare a ştiinţelor religioase. Va lumina minţile; va împrăştia nedumeririle şi prejudiţiile, va întări inimile…”. Cu aceste idei au pornit la drum redactorii Revistei în 1 ianuarie 1925.
La început, revista a fost condusă de părintele Aloisie Ludovic Tăutu, iar după plecarea acestuia la Roma, de către părintele dr. Nicolae Flueraş, iar mai târziu de părintele Coriolan Tămâian. Activitatea revistei a fost întreruptă în anul 1940, dar a fost reluată în anul 1993.
În primii an după reapariţie, revista se numea „Vestitorul Unirii”, fiind editată de Episcopia Română Unită din Oradea, apărând ca „Foaie de spiritualitate şi cultură creştină”, în format A5, alb-negru şi avea patru pagini. Numărul paginilor a crescut încet la opt şi apoi la 12. Exemplarul se distribuia gratuit. În al doilea an, revista a apărut în format A5 şi avea 16 pagini. Atunci, i s-a schimbat antetul, a apărut color, iar pe prima bară scria „Editat de Episcopia Română Unită din Oradea”, apărând ca „Revistă de spiritualitate şi cultură creştină”. Anul III a adus cu el alte schimbări: format A5, color, doar că apare ca „Revistă lunară de spiritualitate şi cultură creştină”. Şi în al IV-lea an au fost făcute schimbări: format A4, 12 pagini alb negru şi apare ca „Revistă lunară de cultură creştină”. Din acest an, pe partea de jos a primei coperte apare cuprinsul revistei. În al VI-lea an a fost inversat textul din antet şi apar color câteva numere. Din anul VIII şi până azi, revista are 20 de pagini, inclusiv coperta. Un an mai târziu se revine la vechea denumire, şi anume: „Vestitorul”, şi se reaşează în ordine firească textele din antetul paginii. Începând cu acest număr pe copertă apare doar o imagine şi cuprinsul revistei. Din al XIII-lea an, revista apare cu coperta cartonată. De atunci şi până în prezent nu mai sunt schimbări în formatul revistei Vestitorul. De asemenea, o perioadă scurtă cu revista a apărut suplimentul „Suflet curat”, editat de tinerii de la Mănăstirea Maica Domnului, distribuit împreună cu revista.
Colectivul de redacţie, până în 1997: dr. Aurel Rozor, Gavrilă Nicoară, av. Cornel Ardeleanu, pr. prof. Ioan Lucăcel, prof. Iosif Suciu, dr. Iancu Porav, prof. Victor Sarca, dr. George Filip, Emilian Aurel Man, jurist Iuliu Cucu. Abonamente: Alexandru Toma. În prezent, „Seminarium varadiensis” apare ca supliment al revistei „Vestitorul”, fiind realizat de Seminarul Teologic Greco-Catolic Sfinţii Trei Ierarhi din Oradea şi se distribuie împreună cu revista. Totodată, „Flori de crin” apare trimestrial cu binecuvântarea PS Virgil Bercea, ca supliment al revistei eparhiale, editat fiind de Vicariatul Silvaniei. (După materialul semnat de Crina Dobocan pentru EGCO.ro)
