Instrumentum laboris al Sinodului pentru Noua Evanghelizare

19.06.2012, Vatican (Catholica) - La conferinţa de presă din această dimineaţă, organizată de Biroul de presă al Sfântului Scaun, s-a prezentat „Instrumentum laboris” (Instrumentul de lucru) pentru cea de-a XIII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, ce urmează să se întrunească în Vatican între 7 şi 28 octombrie cu tema: „Noua evanghelizare şi transmiterea credinţei creştine”. Documentul a fost prezentat de Arhiepiscopul Nikola Eterovic şi Episcopul Fortunato Frezza, secretarul general şi subsecretarul Sinodului Episcopilor.

Părinţii sinodali, a spus Arhiepiscopul Eterovic, „vor reflecta asupra temei transmiterii credinţei creştine, una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Biserica, examinată în contextul noii evanghelizări. […] Munca Sinodului va fi îmbogăţită de asocierea cu Anul Credinţei”, care va începe la 11 octombrie. Secretarul general al Sinodului a explicat că „Instrumentum laboris” include o prefaţă, o introducere, patru capitole şi o concluzie. Introducerea reuneşte viziunile Conferinţelor Episcopale, care concură „asupra nevoii de noi instrumente şi de noi forme de exprimare, pentru a face Cuvântul lui Dumnezeu mai uşor de înţeles în viaţa omului modern. Se speră că Sinodul va fi o ocazie de a discuta şi compara puncte de vedere şi experienţe practice, să fie un moment de împărtăşire pentru a oferi încurajare păstorilor şi Bisericilor particulare.”

Primul dintre cele patru capitole, intitulat „Isus Cristos şi Vestea Bună a lui Dumnezeu către umanitate”, reiterează „nucleul central al credinţei creştine, de care mulţi oameni nu sunt conştienţi, şi prezintă Evanghelia lui Isus Cristos ca Vestea cea Bună pentru omul modern. […] Noua evanghelizare este expresia dinamismului intern al creştinismului, care doreşte ca oamenii de bună voinţă să cunoască ‘profunzimea de bogăţie şi de înţelepciune’ a misterului lui Dumnezeu revelat în Isus Cristos; nu este un răspuns obosit la criza de credinţă şi la provocările cu care se confruntă Biserica în lumea modernă.”

Capitolul doi este intitulat „Timpul pentru o nouă evanghelizare”. Se concentrează în principal pe „identificarea provocărilor cu care se confruntă evanghelizarea” şi pe „descrierea noii evanghelizări. […] Noile provocări ale evanghelizării în lumea contemporană sunt descrise în diferite scenarii. Biserica este chemată să discearnă aceste scenarii, pentru ca ‘ele să poată fi transformate în locuri de proclamare a Evangheliei şi de experimentare a Bisericii’. […] Lucrarea noii evanghelizări urmăreşte o înnoire a activităţii pastorale comune a Bisericilor particulare şi, în acelaşi timp, caută să provoace o nouă sensibilitate în oamenii care au părăsit Biserica. Aceasta cere creativitate şi curaj evanghelic.” Arhiepiscopul a subliniat că aproape toate răspunsurile primite pentru pregătirea documentului „subliniază lipsa de vocaţii la preoţie şi viaţă consacrată. Aceasta cere, printre altele, o puternică pastoraţie a vocaţiilor.”

Oprindu-se apoi la capitolul trei, „Transmiterea credinţei”, Arhiepiscopul Eterovic a spus că „scopul noii evanghelizări este transmiterea credinţei. Biserica transmite credinţa din care ea însăşi trăieşte, şi toţi creştinii sunt chemaţi să îşi aducă propria contribuţie. […] Obstacolele credinţei pot să fie în Biserică (credinţa trăită pasiv sau în privat, refuzul de a fi educat în credinţă, separarea dintre viaţă şi credinţă) sau în afara vieţii creştine deopotrivă (secularizarea, consumismul nihilist, hedonismul). […] Anul Credinţei este un apel presant la convertire, pentru ca, transformaţi de har, fiecare creştin şi fiecare comunitate să aducă roade bogate. Aceasta poate include angajamentul ecumenic, căutarea adevărului, dialogul inter-religios şi curajul de a denunţa infidelitatea şi scandalurile din comunitatea creştină.”

Ultimul capitol al instrumentului de lucru este intitulat „Revitalizarea activităţii pastorale” şi se concentrează pe „transmiterea credinţei […] subliniind din nou instrumentele dezvoltate din Tradiţie – în special prima proclamare, iniţierea creştină şi educarea – în acelaşi timp căutând să le adapteze la circumstanţele culturale şi sociale actuale. […] Din punct de vedere teologic, trebuie să înţelegem mai bine succesiunea Sacramentelor iniţierii creştine, care culminează cu Euharistia, şi să reflectăm asupra modelelor ce trebuie traduse în practici pastorale cu semnificaţii profunde.” La Concluzii, documentul reafirmă că „noua evanghelizare înseamnă a da raţiune credinţei noastre, a comunica Logosul de speranţă unei lumi care caută mântuirea”.