Pr. Felix Roca: Îmi doresc ca aceşti tineri să fie mesageri ai unei lumi noi
02.08.2012, Iaşi (Catholica) - Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic, ediţia 2012, găzduită de Dieceza de Iaşi, s-a încheiat duminica aceasta. Cei care au scăpat evenimentul, sau care doresc să revadă părţi mai importante din zilele 25-29 iulie, o pot face de pe canalul YouTube dedicat: www.youtube.com/user/INTC2012IASI. La finalul zilelor dedicate tineretului, pr. Felix Roca, responsabil INTC Iaşi, a răspuns unor întrebări puse de Alexandra Cojan. Redăm interviul apărut pe Ercis.ro.
– Ce simţiţi în acest moment, la final de INTC 2012, în calitate de organizator?
– Răspunsul care îmi vine automat este: bucurie. Simt o mare bucurie şi o mare linişte, nu pentru că s-a terminat şi că am scăpat de toate, ci pentru că tinerii s-au simţit bine. A fost o atmosferă extraordinară, în care tinerii care au vrut să găsească ceva consistent pentru sufletul lor, pentru viaţa lor au avut ce să găsească, datorită momentelor de rugăciune, Liturghie, cateheză, discuţii în grupuri sau momentelor de formare la programele alternative şi cele de sărbătoare ale Festivalului Bucuriei. Cred că tinerii care au vrut să soarbă ceva pentru viaţa lor au găsit şi aceasta îmi dă o mare linişte. Un al treilea sentiment, care e mai mult o speranţă, o dorinţă, dar e şi o parte de convingere, este ca aceşti tineri, care au participat la INTC, în primul rând să se apropie mai mult de Cristos, să îşi trăiască mai mult credinţa, dar mai ales să se implice mai mult în comunităţile lor: să fie prezenţi, să ajute la momentele de formare, la cateheze, la programele caritative care sunt în parohii. Îmi doresc ca ei să fie mesageri ai unei lumi noi.
– În calitate de organizator, puteţi face o dezvăluire din culise pentru cititorii noştri? „Una bună, una rea”, ca experienţe?
– Sunt multe bune şi nu aş putea să fac o ierarhie. Într-un prim aspect, m-au impresionat voluntarii, care erau mereu plini de energie, de forţă, de disponibilitate şi inepuizabili. Parcă au fost clonaţi, căci noi ştiam de 200 de voluntari, dar parcă erau o mie. Erau mulţi şi se aflau mereu unde trebuiau să fie. Un al doilea lucru, fără a face o ierarhie, a fost emoţia deosebită pe care am simţit-o atât la prima Liturghie, cât şi la ultima datorită corului şi orchestrei. Acestea dau posibilitatea să trăim cu adevărat Sfânta Liturghie. Celebrarea, liturgia, rugăciunea trebuie să fie pe primul loc şi mă bucur că aşa a fost. Au fost şi lucruri care au mers mai puţin bine, ca în orice organizare. Au fost unele aspecte legate de primirea tinerilor, de cazări, dar le-am depăşit cu bine. Considerăm, nu din mândria de organizatori, că nu au fost situaţii grave care să ne scape de sub control.
– Acum, când experienţa INTC este proaspătă, ce sfat le-aţi da celor care vor organiza următoarea ediţie a INTC?
– Ceea ce am spus şi la întâlnirea cu responsabilii cu pastoraţia tinerilor din Dieceze şi Eparhii şi cu PS Virgil Bercea, responsabil cu pastoraţia laicilor în cadrul Conferinţei Episcopilor din România, este că se impune o regândire aproape totală a INTC, următoarea ediţie. Va trebui să cuprindă o altă structură. De exemplu, programul de dimineaţă a fost nu neapărat obositor, ci prea mult concentrat: rugăciunea de dimineaţă, Sfânta Litughie, cateheza, grupurile de discuţii. Sunt momente care, luate în parte, fiecare sunt frumoase, dar prea concentrate nu dau posibilitatea tinerilor să le alterneze cu momente de animaţie, care să le mai trezească entuziasmul, întrucât la toate acestea trebuia să stai liniştit.
Probabil şi programele alternative au cuprins multe teme frumoase şi interesante. Noi am mai selectat dintre ele, căci în ediţiile precedente au fost şi mai multe. Probabil şi aici ar putea fi regândite pe forumuri, pe grupuri tip standuri, la care tinerii să participe la o activitate sau alta. Ceea ce a funcţionat foarte bine a fost programul de seară, festivalul, pentru că a fost plin de muzică, dans, piese de teatru. Tinerii au multe talente şi ştiu să le manifeste. Sper să se păstreze şi la viitoarele întâlniri acest mod de a-i implica pe tineri să facă ceva pentru tineri, să fie ei protagoniştii, căci sunt mulţi care au daruri, au talent. Se poate aduce un invitat, cum am făcut şi noi, dar să fie ei, în primul rând, protagonişti, căci au multe de oferit.
Imagini
