De la orizontul uman la orizontul lui Dumnezeu

05.08.2012, Castel Gandolfo (Catholica) - În această duminică, a 18-a de peste an, după ritul latin, urmată mâine de sărbătoarea Schimbării la Faţă, Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit din nou cu credincioşii la miezul zilei pentru recitarea antifonului marian Angelus. Înaintea rugăciunii Pontiful a rostit o scurtă alocuţiune, pe care o redăm în continuare în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.

Iubiţi fraţi şi surori,

În Liturgia Cuvântului din această duminică continuă lectura capitolului 6 al Evangheliei lui Ioan. Suntem în sinagoga din Cafarnaum, unde Isus ţine cunoscutul Său discurs după înmulţirea pâinilor. Lumea a încercat să îl facă rege, dar Isus s-a retras, mai întâi pe de munte şi apoi în Cafarnaum. Nevăzându-l, au început să îl caute, s-au urcat în bărci pentru a ajunge pe malul celălalt al lacului şi, în sfârşit, l-au găsit. Dar Isus ştia bine motivul pentru care atât de mult entuziasm în a-l urma şi o spune clar: „voi mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat” (v. 26). Isus vrea a ajute lumea să meargă dincolo de satisfacerea imediată a nevoilor lor materiale, deşi importante. El vrea să deschidă spre un orizont al existenţei care nu este pur şi simplu cel al preocupărilor zilnice de a mânca, de a se îmbrăca, de a face carieră. Isus vorbeşte despre o altă mâncare ce nu piere, despre importanţa la a o căuta şi primi. El spune: „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului” (v. 27).

Mulţimea încă o dată nu înţelege şi crede că Isus cere respectarea unor precepte, în scopul de a obţine continuarea acelui miracol, şi întreabă: „Ce trebuie să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” (v. 28). Răspunsul lui Isus este clar: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în acela pe care l-a trimis El” (v. 29). Centrul existenţei, ceea ce dă sens deplin şi speranţă fermă drumului adesea anevoios este credinţa în Isus, întâlnirea cu Cristos. Nu este vorba de a urma o idee, un proiect, ci de a-l întâlni ca o Persoană vie, de a te lăsa implicat total de El şi de Evanghelia lui. Isus ne invită să nu ne oprim la orizontul uman şi să ne deschidem spre orizontul lui Dumnezeu, spre orizontul credinţei. El cere o singură lucrare: să acceptăm planul lui Dumnezeu, adică „a crede în acela pe care l-a trimis El” (v. 29). Moise îi dăduse lui Israel mana, pâinea din cer, cu care Dumnezeu însuşi hrănise poporul. Isus nu dă ceva, ci se dăruieşte pe Sine însuşi: El este „pâinea cea adevărată, care s-a coborât din cer”, şi în întâlnirea cu El noi îl întâlnim pe Dumnezeul cel viu.
„Ce trebuie să facem pentru săvârşi lucrările lui Dumnezeu?” (v. 28), întreabă mulţimea, gata să acţioneze, pentru ca minunea pâinii să continue. Dar Isus, adevărata pâine a vieţii, care satisface foamea noastră de sens, de adevăr, nu se poate „câştiga” cu munca umană; vine la noi doar ca dar al lui Dumnezeu, ca lucrare a lui Dumnezeu pe care să trebuie să o cerem şi să o primim. Dragi prieteni, în zilele încărcate cu griji şi probleme, dar şi în cele de odihnă şi de relaxare, Domnul ne invită să nu uităm că, dacă este necesar să ne preocupăm pentru pâinea materială şi să ne refacem puterile, chiar mai fundamental este să a face să crească relaţia cu El, să ne întărim credinţa în El, care este „pâinea vieţii”, care umple dorinţa noastră pentru adevăr şi iubire. Fecioara Maria, în ziua când comemorăm dedicarea Bazilicii Santa Maria Maggiore, să susţină în drumul nostru de credinţă.