Cardinalul Salvatore de Giorgi: Redescoperiţi frumuseţea credinţei (II)
30.08.2012, Iaşi (Catholica) - Printre oaspeţii de seamă pe care Dieceza de Iaşi i-a avut săptămâna trecută, cu ocazia Adunării Generale a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice, a fost şi Cardinalul Salvatore De Giorgi, Arhiepiscop emerit de Palermo. Pr. Cornel Cadar a avut ocazia să îi solicite un interviu, publicat pe Ercis.ro, de unde îl reluăm în continuare, în două părţi. Astăzi ultima parte.
– Se vorbeşte mult de noua evanghelizare, de rolul laicului în Biserică şi în societate, dar, în multe ţări, se constată o scădere a numărului celor care merg la Liturghia duminicală. Cum vedeţi viitorul Bisericii?
– Din păcate, o spun cu amărăciune, lucrurile stau aşa. Nu peste tot lucrurile stau aşa. Nu ştiu cum este în România, dar văd că în Italia numărul creştinilor care participă duminica la Liturghie se micşorează. Cu siguranţă, acest fapt este un semn al unei credinţe sărăcite, imature, nefondată pe cuvântul lui Dumnezeu şi pe adevărurile de credinţă. Iată pentru ce Papa insistă foarte mult în Anul Credinţei la o întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu. Invitaţia pe care o face este aceasta: să găsim în fiecare zi puţin timp, chiar şi cinci minute, să luăm în mâini Biblia, în special Evanghelia, şi să citim un pasaj întrebându-ne ce anume îmi spune mie sau ne spune nouă Domnul, astăzi, în acest timp. Cuvântul lui Dumnezeu care este mereu rodnic va schimba viaţa noastră.
Este necesar să cunoaştem şi învăţăturile Bisericii, deoarece cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi interpretat, aşa cum cred unii, după propria gândire. Isus a dorit să ne dea siguranţă, spunându-le Apostolilor: „Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă”, dându-i lui Petru, capul Apostolilor, şi succesorilor săi, astăzi Papa Benedict al XVI-lea, mandatul de a ne confirma în credinţă şi pe noi, Episcopii. Iată de ce Papa spune că este timpul de a lua în mâini Catehismul Bisericii Catolice, dorit de Papa Ioan Paul al II-lea, sau cel puţin Compendiul Catehismului Bisericii, dorit de acelaşi Papă şi publicat de actualul Pontif. În acest fel, creştinii vor cunoaşte toate adevărurile credinţei, aşa cum le învaţă Biserica.
– Se vor împlini 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II. Cum credeţi că a fost receptat Conciliul în timpul care a trecut şi ce mai este de făcut pentru a fi înţeles mai bine? Pun această întrebare şi pentru că dvs. aţi scris o carte despre Conciliu.
– Am scris mult despre Conciliu, pentru că l-am trăit ca preot, apoi l-am cultivat şi l-am aprofundat ca Episcop. În special în anii în care am călătorit prin Italia şi în afară ca asistent al Acţiunii Catolice trebuia să fiu mereu la zi cu Conciliul şi cu documentele postconciliare. Cred că trebuie să fie mereu citit, aprofundat şi interpretat corect de noi, catolicii. Am spus interpretat corect, pentru că, din păcate, şi din partea catolicilor s-a gândit şi s-a scris că documentele Conciliului Vatican II au însemnat o ruptură cu învăţătura precedentă a Bisericii. Papa s-a delimitat de această interpretare de ruptură. Interpretarea corectă este de reînnoire şi de continuitate. Dorinţa este ca după 50 de ani, în Anul Credinţei, textele conciliare să se întoarcă în mâinile tuturor creştinilor pentru a fi citite, cunoscute, aprofundate şi în special puse în practică.
– Aţi făcut referinţă la Anul Credinţei. Peste puţin timp (octombrie) va fi proclamat. Cum se poate trăi mai bine acest an?
– Redescoperind propria credinţă, fascinaţia şi frumuseţea acesteia. Pentru aceasta Papa îndeamnă, şi o fac şi eu cu bucurie, de a recita în fiecare zi Crezul, deoarece acesta este sinteza tuturor adevărurilor fundamentale ale credinţei. A-l recita în fiecare zi nu numai că ne aminteşte de aceste adevăruri, dar ne dă şi bucuria de a fi creştini, pentru că ni-l prezintă pe Dumnezeu ca trinitate, ne prezintă drumul nostru pământesc care se îndreaptă nu spre nimic, dar spre întreaga veşnicie.
– În final, Eminenţă, vă rog să lăsaţi un mesaj pentru ascultătorii de la radio sau pentru cititorii care se vor opri asupra acestor rânduri.
– Mesajul meu este să asculte radio şi prin radio să fie mereu întăriţi în credinţă. Eu cred că atunci când se transmit astfel de mesaje, oamenii ascultă. Radio Uno Italia, de exemplu, m-a rugat să fac pentru fiecare miercuri un gând de două minute şi jumătate. Trebuie să spun că e necesar să mă pregătesc mai mult pentru două minute şi jumătate decât pentru o omilie obişnuită, pentru că este vorba de a concentra totul. Pot să spun însă că cei care ascultă o fac cu bucurie, pentru că un mesaj scurt în fiecare săptămână devine o invitaţie nu numai de a redescoperi credinţa, dar în special o invitaţie de a gusta bucuria credinţei.
– Vă mulţumesc mult, Eminenţă, pentru răspunsurile date.
