Vizita Papei în Liban este profetică pentru Biserica din Orientul Mijlociu
11.09.2012, Vatican (Catholica) - Călătoria mea apostolică în Liban „stă sub semnul păcii”, a spus Papa Benedict al XVI-lea duminică, 9 septembrie 2012, la rugăciunea Angelus. Sfântul Părinte a subliniat faptul că Orientul Mijlociu nu se poate resemna în faţa violenţei şi a exacerbării tensiunilor. În aceste zile, la Beirut, capitala Libanului, pregătirile pentru vizita Papei sunt în plină fierbere. Este a 24-a călătorie apostolică internaţională a Papei Benedict al XVI-lea şi a patra în Orientul Mijlociu, după Turcia, în 2006, Ţara Sfântă, în 2009 şi Cipru, în 2010. Episcopul Romei va sosi în capitala libaneză pe 14 septembrie şi, în aceeaşi zi, va semna Exortaţia apostolică post-sinodală „Biserica în Orientul Mijlociu”. Cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, a vorbit pentru Radio Vatican despre aşteptările privind această călătorie.
„Nu pot să nu îmi exprim speranţa ca această călătorie să reprezinte cu adevărat un val de iubire şi de pace, graţie prezenţei Sfântului Părinte, a prezenţei lui Isus în persoana Papei. Sfântul Părinte a vorbit mereu despre pace, despre colaborare, despre comuniunea Bisericii în această regiune a Orientului Mijlociu – în special în Liban – unde se află cel mai mare număr de credincioşi catolici, de rit maronit, astfel încât să poată fi trăită cu adevărat comuniunea, fraternitatea, mărturia de iubire a lui Dumnezeu. Această călătorie este de asemenea consecinţa iubirii şi sentimentelor de pace faţă de fraţii noştri creştini din alte Biserici, faţă de Patriarhii, Episcopii, preoţii şi credincioşii ortodocşi şi, de asemenea, faţă de întreaga lume musulmană, care reprezintă majoritatea locuitorilor din această regiune. Dorim să se menţină speranţa unui Liban şi a unui Orient Mijlociu respectuoase faţă de drepturile tuturor, mai ales faţă de libertatea religioasă şi a istoriei care au marcat colaborarea şi prietenia dintre toţi, indiferent de religie, respectându-l şi ascultându-l pe celălalt şi ştiind că doar respectul şi fraternitatea pot face ca aceste ţări să aibă viitor”.
Întrebat în ce mod vizita Papei va putea întări comuniunea şi curajul mărturiei creştine, ţinând cont şi de tema Sinodului pentru Orientul Mijlociu, şi anume „Comuniune şi mărturie”, Cardinalul Leonardo Sandri a spus: „Această vizită are ca scop înmânarea Exortaţiei apostolice post-sinodale a Sinodului pentru Orientul Mijlociu. Este o vizită ce trebuie să înflăcăreze mai ales inima credincioşilor catolici, în sensul mărturiei creştine, al urmării lui Cristos şi al vestirii Evangheliei prin cuvânt şi prin propria viaţă. Sper ca după Exortaţia post-sinodală şi mai ales după prezenţa Papei în Liban să pătrundă în inimile tuturor entuziasmul de a fi discipoli ai lui Cristos şi de a-l mărturisi în comuniune. Noi putem face numeroase reuniuni, scrie multe documente, dar dacă din partea noastră lipseşte nu doar cunoaşterea adevărului ci şi mărturia adevărului lui Cristos în propria viaţă, atunci este inutil. În acest caz totul rămâne la nivel de cuvinte. De aceea ne dorim ca Exortaţia post-sinodală să fie nu doar un document ci un mod de viaţă pentru toţi fraţii noştri catolici, astfel încât să poată contribui la ecumenismul cu fraţii creştini şi la convieţuirea cu fraţii musulmani”.
Referitor la contribuţia vizitei Papei la dialogul ecumenic şi dialogul interreligios, prefectul a declarat: „Cred că va da un impuls foarte mare dialogului, căci toţi vor putea vedea, vor putea fi martorii prezenţei Papei şi nu ai unei prezenţe de putere, de forţă, ci ai unei prezenţe de iubire, de dialog, de ascultare, de a sta împreună. Niciodată prezenţa Evangheliei şi a creştinismului nu va reprezenta un motiv pentru folosirea violenţei, a urii, a diviziunii. Papa va da mărturie despre această pace, despre această iubire a Evangheliei. De aceea, cred că această vizită este cu adevărat o vizită profetică pentru Biserică şi pentru Orientul Mijlociu”. Vizita Papei în Liban ar putea reprezenta de asemenea un apel faţă de Comunitatea Internaţională, „mai ales pentru a face cunoscut faptul că minorităţile au drept la respect şi în ţările cu o altă religie, unde ele reprezintă doar o mică parte. În acest sens, îndemnul la libertate religioasă pentru toţi, la datoria de a fi cetăţeni exemplari ai propriei ţări – fie aceştia musulmani sau creştini – este un apel în favoarea posibilităţii ca creştinii catolici să îşi poată trăi credinţa cu tot entuziasmul şi respectul faţă de propriile orânduieli, pentru că aceştia nu sunt doar fii ai propriei Biserici ci şi fiii propriei ţări, aflându-se în slujba propriei naţiuni şi iubindu-şi patria tocmai pentru că sunt catolici şi creştini”.
