Liturgia, şcoală de rugăciune
27.09.2012, Vatican (Catholica) - Liturgia ca şcoală de rugăciune, ca „loc privilegiat în care Dumnezeu vorbeşte fiecăruia dintre noi, aici şi acum, şi aşteaptă răspunsul nostru”, a fost tema catehezei Papei Benedict al XVI-lea de la audienţa generală de miercuri, desfăşurată în Piaţa San Pietro. Pontiful a explicat termenul „liturgie” folosindu-se de Catehismul Bisericii Catolice. „Ce este liturgia? Dacă deschidem Catehismul Bisericii Catolice – material ajutător mereu preţios, aş spune indispensabil – putem citi că la origine cuvântul ‘liturgie’ înseamnă ‘slujire din partea poporului şi în favoarea poporului’ (nr. 1069). Dacă teologia creştină a luat acest cuvânt din lumea greacă, a făcut asta desigur gândindu-se la noul Popor al lui Dumnezeu născut din Cristos care şi-a deschis braţele pe Cruce pentru a-i uni pe oameni în pacea unicului Dumnezeu. ‘Slujire în favoarea poporului’, un popor care nu există de la sine, dar care s-a format graţie Misterului Pascal al lui Isus Cristos.”
Catehismul, a continuat Pontiful, „ne arată că ‘în tradiţia creştină (cuvântul ‘liturgie’) vrea să însemne că Poporul lui Dumnezeu este părtaş la lucrarea lui Dumnezeu’ (nr. 1069), pentru că Poporul lui Dumnezeu ca atare există numai prin lucrarea lui Dumnezeu”. În acest context a amintit că documentul despre liturgie a fost primul rod al Conciliului Vatican II. „Începând cu tema despre ‘liturgie’, Conciliul a scos în evidenţă în mod foarte clar primatul lui Dumnezeu, prioritatea sa absolută. Înainte de toate Dumnezeu: tocmai acest lucru ne spune alegerea conciliară de a porni de la liturgie. Acolo unde privirea asupra lui Dumnezeu nu este determinantă, orice alt lucru îşi pierde orientarea. Criteriul fundamental pentru liturgie este orientarea sa spre Dumnezeu, pentru a putea participa astfel la lucrarea sa.”
A invitat apoi la a ne întreba: „Care este această lucrarea a lui Dumnezeu la care suntem chemaţi să participăm? […] Şi unde devine actual pentru noi, pentru mine, astăzi Misterul Morţii şi Învierii lui Cristos, care aduce mântuirea? Răspunsul este: în acţiunea lui Cristos prin intermediul Bisericii, în liturgie, îndeosebi în Sacramentul Euharistiei, care face prezentă oferirea jertfelnică a Fiului lui Dumnezeu, care ne-a răscumpărat; în Sacramentul Reconcilierii, în care se trece de la moartea păcatului la viaţa cea nouă; şi în celelalte acte sacramentale care ne sfinţesc.” Citând din nou din CBC a spus: „Fiecare celebrare sacramentală este o întâlnire a fiilor lui Dumnezeu cu Tatăl lor, în Cristos şi în Duhul Sfânt, şi această întâlnire se exprimă ca un dialog, prin acţiuni şi cuvinte”. Astfel, a explicat el, „prima exigenţă pentru o bună celebrare liturgică este ca ea să fie rugăciune, colocviu cu Dumnezeu, înainte de toate ascultare şi apoi răspuns. […] Liturgia sacră ne oferă cuvintele; noi trebuie să intrăm în interiorul cuvintelor, în semnificaţia lor, să le primim în noi, să ne punem noi în sintonie cu aceste cuvinte; astfel devenim fii ai lui Dumnezeu, asemenea cu Dumnezeu. […] Element fundamental, primar, al dialogului cu Dumnezeu în liturgie este concordanţa între ceea ce spunem cu buzele şi ceea ce purtăm în inimă. ”
Şi s-a referit în continuare la un moment exact în care liturgia ne cheamă şi ne ajută să găsim o astfel de concordanţă: invitaţia celebrantului dinaintea rugăciunii euharistice – „sursum corda”, care înseamnă „să ne înălţăm inimile”. A le înălţa, a explicat Papa, „în afara hăţişului preocupărilor noastre, al dorinţelor noastre, al neliniştilor noastre, al distragerii noastre. Inima noastră, interiorul nostru, trebuie să se deschidă cu docilitate la Cuvântul lui Dumnezeu şi să se reculeagă în rugăciunea Bisericii, pentru a primi orientarea sa spre Dumnezeu chiar de la cuvintele pe care le ascultă şi le spune. Privirea inimii trebuie să se îndrepte către Domnul, care se află în mijlocul nostru: este o dispoziţie fundamentală.” După cateheză, Sfântul Părinte a adresat diverse saluturi, printre care unui grup de parlamentari din Chile, cărora le-a amintit că datoria politicienilor catolici este „de a căuta cu generozitate binele comun al tuturor cetăţenilor, într-o manieră coerentă cu convingerile pe care le au fiii Bisericii”.
