Cardinalul Ravasi, doctor honoris causa al Universităţii Catolice din Lublin
29.09.2012, Roma (Catholica) - Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, a primit titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii catolice Papa Ioan Paul al II-lea din Lublin, Polonia, informează Radio Vatican. Ceremonia a avut loc joi seară, în cadrul celui de al IV-lea Congres de Cultură Creştină, pe tema „Căutarea omului în om. Rădăcinile creştine ale speranţei”.
Potrivit uzanţei academice, prelatul vatican a ţinut cu această ocazie o „lectio magistralis”, în care, pornind de la binomul întrupare-modernitate, a abordat raportul dintre prezent şi veşnicie. În timpurile noastre, a subliniat Cardinalul, modernitatea, cu o cultură instabilă, lichidă, legată de fragment, se dovedeşte incapabilă de a înţelege adevărurile ultime. Ştiinţa, se spune, ar trebui de acum să rezolve orice problemă, psihanaliza explică deja misterul persoanei, iar sacrul este, eventual, ceva care rămâne în domeniul magicului sau al curiozităţii. Pe de altă parte, a continuat prelatul, există religii care separă categoric divinul de uman, cerul de pământ. În schimb, religia biblică nu este o religie care decolează din realitate spre ceruri mitice şi misticizante, ci este o religie care stă atât în templu cât şi în cetate. Isus, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, marchează uniunea dintre transcendent şi imanent, dintre timp şi veşnicie. Întruparea Fiului lui Dumnezeu reprezintă un apel presant pentru noi, cerându-ne o confruntare continuă cu prezentul.
Cardinalul Ravasi a subliniat apoi că în timpurile noastre este necesar să repropunem adevărurile ultime, pentru că prezentul nu este suficient să exprime totalitatea făpturii umane: nu este suficient finitul şi contingentul pentru a descrie fiinţa şi existenţa. Prezenţa noastră activă în lumea contemporană, şi-a exprimat la final Cardinalul speranţa, trebuie să fie fidelă modernităţii, prezentului, realităţii întrupate, aşa cum a făcut Cristos. Cu condiţia să existe mereu această năzuinţă către veşnicie şi infinit.
