Credinţa ne oferă o casă în lumea aceasta

05.10.2012, Loreto (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a făcut în ziua de joi, 4 octombrie 2012, o vizită pastorală la Loreto, Italia, unde a încredinţat Preasfintei Fecioare – venerată în faimosul sanctuar marian de aici – două iminente evenimente eclesiale: Sinodul Episcopilor pe tema noii evanghelizări, care se va desfăşura în perioada 7-28 octombrie, şi Anul Credinţei, care va începe la 11 octombrie. Vizita Sfântului Părinte a urmărit de asemenea să amintească împlinirea a 50 de ani de la pelerinajul Fericitului Papă Ioan al XXIII-lea la Loreto, în cadrul căruia, în ajunul inaugurării Conciliului Vatican II, a încredinţat acest eveniment Fecioarei Maria.

Papa Benedict al XVI-lea a plecat din Vatican cu elicopterul la ora 9 a.m., şi a sosit la Loreto o oră mai târziu, fiind primit aici de autorităţile locale civile şi religioase. El a vizitat apoi sanctuarul, unde a salutat comunitatea călugărilor capucini, după care a petrecut timp în adoraţie înaintea Preasfântului Sacrament şi în rugăciune către Fecioara de la Loreto. La ora 10.30, a celebrat Liturghia în Piaţa Fecioarei de la Loreto. În cadrul predicii, a amintit că „la 4 octombrie 1962, Fericitul Ioan al XXIII-lea a venit în pelerinaj la acest Sanctuar, pentru a încredinţa Fecioarei Maria Conciliul Ecumenic Vatican II, care avea să se inaugureze după o săptămână… La distanţă de cincizeci de ani, după ce am fost chemat de Providenţa divină să urmez pe catedra lui Petru după acel Papă de neuitat, şi eu am venit aici pelerin pentru a încredinţa Născătoarei de Dumnezeu două iniţiative ecleziale importante: Anul Credinţei, care va începe peste o săptămână, în ziua de 11 octombrie, în a cincizecea aniversare a deschiderii Conciliului Vatican II, şi Adunarea Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, convocată de mine în luna octombrie cu tema ‘Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine'”.

„Aşa cum aminteam în Scrisoarea Apostolică de convocare a Anului Credinţei, ‘doresc să îi invit pe confraţii Episcopi din toată lumea să se unească cu Succesorul lui Petru, în acest timp de har spiritual pe care ni-l oferă Domnul, pentru a aminti darul preţios al credinţei’. Şi chiar aici la Loreto avem oportunitatea de a intra la şcoala Mariei, cea care a fost proclamată ‘fericită’ pentru că ‘a crezut’… Maria a oferit propriul trup, s-a pus în întregime la dispoziţia voinţei lui Dumnezeu, devenind ‘loc’ al prezenţei sale, ‘loc’ în care sălăşluieşte Fiul lui Dumnezeu… Voinţa Mariei coincide cu voinţa Fiului în unicul proiect de iubire al Tatălui, şi în ea se unesc cerul şi pământul, Dumnezeu creatorul şi creatura Sa. Dumnezeu devine om, Maria devine ‘casă vie’ a Domnului, templu în care locuieşte Cel Preaînalt”.

„Fericitul Ioan al XXIII-lea, în urmă cu cincizeci de ani, aici la Loreto, invita să se contemple acest mister, ‘să se reflecteze asupra acelei uniri a cerului cu pământul, care este scopul Întrupării şi al Răscumpărării’, şi continua afirmând că însuşi Conciliul avea ca scop să extindă tot mai mult lumina benefică a Întrupării şi Răscumpărării lui Cristos în toate formele vieţii sociale. Este o invitaţie care răsună astăzi cu putere deosebită. În criza actuală care afectează nu numai economia, ci diferite sectoare ale societăţii, Întruparea Fiului lui Dumnezeu ne spune cât de important este omul pentru Dumnezeu şi Dumnezeu pentru om. Fără Dumnezeu, omul ajunge să facă să prevaleze propriul egoism asupra solidarităţii şi asupra iubirii, lucrurile materiale asupra valorilor, a avea asupra la a fi. Trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu pentru ca omul să redevină om. Cu Dumnezeu, chiar şi în momentele dificile, de criză, nu dispare orizontul speranţei: Întruparea ne spune că nu suntem niciodată singuri, Dumnezeu a intrat în umanitatea noastră şi ne însoţeşte”.

„Locuirea Fiului lui Dumnezeu în ‘casa vie’, în templu, care este Maria, ne duce la un alt gând: acolo unde locuieşte Dumnezeu trebuie să recunoaştem că toţi suntem ‘acasă’; acolo unde locuieşte Cristos, fraţii Săi nu mai sunt străini… Aşadar, credinţa este cea care ne oferă o casă în lumea aceasta, cea care ne reuneşte într-o unică familie şi cea care ne face pe toţi fraţi şi surori. Contemplând-o pe Maria, trebuie să ne întrebăm dacă şi noi dorim să fim deschişi faţă de Domnul, dacă dorim să îi oferim viaţa noastră pentru ca să fie o locuinţă pentru El; sau dacă ne este teamă că prezenţa Domnului poate să limiteze libertatea noastră, şi dacă dorim să ne rezervăm o parte a vieţii noastre, în aşa fel încât să ne aparţină numai nouă. Tocmai Dumnezeu este însă cel care eliberează libertatea noastră, o eliberează de închiderea în ea însăşi, de setea de putere, de posesie, de dominare, şi o face capabilă să se deschidă la dimensiunea care o realizează în sens deplin: aceea a dăruirii de sine, a iubirii, care devine slujire şi împărtăşire”.

„În acest pelerinaj care merge pe urmele Fericitului Ioan al XXIII-lea – şi care are loc, în mod providenţial, în ziua în care este pomenit Sf. Francisc de Assisi, adevărată ‘Evanghelie vie’ – doresc să încredinţez Preasfintei Născătoare de Dumnezeu toate dificultăţile pe care le trăieşte lumea noastră în căutarea seninătăţii şi păcii… Doresc de asemenea să încredinţez Născătoarei de Dumnezeu şi acest timp special de har pentru Biserică, timp care se deschide în faţa noastră. Mamă a ‘da-ului, care l-ai ascultat pe Isus, vorbeşte-ne despre El, povesteşte-ne drumul tău, pentru a-l urma şi noi pe calea credinţei, ajută-ne să îl vestim pentru ca fiecare om să îl poată primi şi să poată deveni locuinţă a lui Dumnezeu”. După Liturghie, Papa a luat prânzul la Centrul Ioan Paul al II-lea din localitate.