Viitoarea Sfântă Marianne Cope, care s-a dedicat slujirii leproşilor

14.10.2012, Roma (Catholica) - În această lună, Papa Benedict al XVI-lea va canoniza şapte noi sfinţi. Una dintre aceştia este maica Marianne Cope, cu numele de la Botez Barbara, care s-a născut la 23 ianuarie 1838 la SE de Hessen, Germania de Vest. A fot unul dintre cei 10 copii ai lui Peter Koob, fermier, şi ai Barbarei Witzenbacher Koob. În anul care a urmat după naşterea micuţei Barbara, familia s-a mutat în Statele Unite, în Utica, statul New York, unde au devenit membri ai parohiei Sf. Iosif. Barbara s-a simţit chemată la viaţa consacrată încă de la o vârstă fragedă, dar timp de mai mulţi ani nu şi-a putut urma vocaţia datorită obligaţiilor de familie. După ce a terminat 8 clase, a lucrat într-o fabrică, pentru a-şi susţine familia când tatăl ei s-a îmbolnăvit.

În 1862, la vârsta de 24 de ani, Barbara a intrat în rândul Surorilor Sf. Francisc din Syracuse, NY. În 19 noiembrie 1862 a primit veşmântul călugăresc şi numele de sr. Marianne. În anul următor a depus voturile religioase şi a fost apoi profesoară şi mai târziu directoare în mai multe şcoli elementare din statul New York. În 1883, maica Marianne, acum provincială în Syracuse, a primit o scrisoare de la un preot catolic cerându-i ajutor în administrarea spitalelor şi a şcolilor din insulele Hawai, pentru a lucra cu pacienţii leproşi. Scrisoarea a impresionato pe maica Marianne şi ea a răspuns: „Sunt însetată de muncă şi doresc din toată inima să fiu una dintre cei aleşi, care vor avea privilegiul de a se sacrifica pentru mântuirea sărmanilor insulari… Nu îmi este teamă de nici o boală, aşadar ar fi cea mai mare bucurie a mea să îi slujesc pe ‘leproşii’ abandonaţi”.

Împreună cu alte şase Surori ale Sf. Francisc, a ajuns în Honolulu în noiembrie 1883. Cu maica Marianne ca supervizoare, sarcina lor principală a fost să administreze spitalul din Oahu, care servea drept punct de primire pentru pacienţii cu boala lui Hansen, veniţi de pe toate insulele. Surorile s-au pus rapid pe muncă pentru a curăţa spitalul şi a-i îngriji pe cei 200 de pacienţi. Până în 1885 făcuseră îmbunătăţiri majore la condiţiile de trai şi tratament ale pacienţilor. În luna noiembrie din acel an, au fondat în cadrul spitalului Casa Kapi’olani, pentru îngrijirea fetelor sănătoase ale pacienţilor cu boala lui Hansen.

În ianuarie 1884, maica Marianne s-a întâlnit pentru prima dată cu pr. Damien de Veuster, acum cunoscut ca Sf. Damien de Molokai, canonizat de Papa Benedict al XVI-lea în 11 octombrie 2009. Doi ani mai târziu, în 1886, după ce el fusese diagnosticat cu boala lui Hansen, numai maica Marianne l-a găzduit pe preot, auzind că boala lui l-a transformat într-un oaspete nedorit pentru liderii religioşi şi guvernamentali din Honolulu. În 1887, când a venit la putere în Hawai o nouă conducere, oficialităţile au decis să închidă spitalul din Oahu şi punctul de primire a bolnavilor, şi să întărească vechea politică de alungare a lor, în peninsula Kalaupapa de pe insula Molokai.

În 1888, maica Marianne a acceptat cu bucurie munca de a avea grijă de bolnavii exilaţi. A ajuns în Kalaupapa la câteva luni înainte de moartea pr. Damien, împreună cu sr. Leopoldina Burns şi sr. Vincentia McCormick, şi l-a asigurat pe preotul suferind că va avea grijă de pacienţii din casa din Kalawao, fondată de el. În 15 aprilie 1889, la doar două săptămâni după moartea pr. Damien, la o întâlnire a comitetului pentru sănătate din Honolulu, maica Marianne a fost aleasă oficial ca succesoare a pr. Damien la conducerea casei. Maica Marianne nu s-a mai întors niciodată în Syracuse. A murit în Hawaii la 9 august 1918, din cauze naturale.