Papa începe o serie nouă de cateheze pe tema credinţei
18.10.2012, Vatican (Catholica) - În timpul audienţei generale de ieri dimineaţă, Papa Benedict al XVI-lea a început o serie nouă de cateheze ce va acoperi perioada Anului Credinţei. Acest An, a spus el, doreşte „să reînnoiască entuziasmul de a crede în Isus Cristos, unic Mântuitor al lumii, să reînsufleţească bucuria de a merge pe calea pe care ne-a indicat-o şi să mărturisească în mod concret forţa transformatoare a credinţei”.
Prin catehezele din lunile următoare, Sfântul Părinte speră să îi ajute pe oameni să înţeleagă că credinţa „nu este ceva străin, dezlipit de viaţa concretă, ci îi este sufletul. Credinţa într-un Dumnezeu care este iubire şi care s-a apropiat de om întrupându-se şi dăruindu-se pe Sine însuşi pe cruce pentru a ne mântui şi a ne redeschide porţile cerului, indică în mod luminos că numai în iubire constă plinătatea omului.” Şi a continuat: „Unde există dominare, posesie, exploatare, comercializarea celuilalt pentru propriul egoism, unde există aroganţa eului închis în el însuşi, omul este sărăcit, degradat, desfigurat. Credinţa creştină, activă în caritate şi puternică în speranţă, nu limitează, ci umanizează viaţa, ba chiar o face pe deplin umană.”
„Dumnezeu s-a revelat prin cuvinte şi fapte într-o întreagă lungă istorie de prietenie cu omul […]. Dumnezeu […] a traversat cerul pentru a intra în pământul oamenilor ca om, pentru ca să îl putem întâlni şi asculta. De la Ierusalim, vestirea Evangheliei mântuirii s-a răspândit astfel până la marginile pământului. Biserica, născută din coasta lui Cristos, a devenit purtătoare a unei noi speranţe solide […]. Dar încă de la începuturi s-a pus problema ‘regulii credinţei’, adică a fidelităţii credincioşilor faţă de adevărul Evangheliei, […] faţă de adevărul mântuitor despre Dumnezeu şi despre om care trebuie păstrat şi transmis.” Formula esenţială a credinţei, a explicat Papa, se găseşte în Crez, în Mărturisirea de credinţă, unde „se altoieşte viaţa morală a creştinului, care găseşte în el fundamentul său şi justificarea sa. […] Este o obligaţie a Bisericii să transmită credinţa, să comunice Evanghelia, pentru ca adevărurile creştine să fie lumină în noile transformări culturale, iar creştinii să fie capabili să dea cont de speranţa pe care o poartă.”
„Astăzi trăim într-o societate profund schimbată, chiar şi faţă de trecutul apropiat, o societate în continuă mişcare”, a adăugat Sfântul Părinte. „Procesele secularizării şi ale unei mentalităţi nihiliste răspândite, în care totul este relativ, au marcat puternic mentalitatea comună. […] Dacă individualismul şi relativismul par să domine sufletul multor contemporani, nu se poate spune că credincioşii rămân total imuni la aceste pericole, cu care suntem confruntaţi în transmiterea credinţei. Studiul promovat în toate continentele pentru celebrarea Sinodului Episcopilor despre Noua Evanghelizare, a evidenţiat câteva: o credinţă trăită într-un mod pasiv şi privat, refuzarea educaţiei la credinţă, fractura dintre viaţă şi credinţă.” Papa Benedict a continuat: „Creştinul adesea nu cunoaşte nici măcar nucleul central al propriei credinţe catolice, al Crezului, aşa încât lasă spaţiu unui anumit sincretism şi relativism religios, fără claritate cu privire la adevărurile care trebuie crezute şi la singularitatea mântuitoare a creştinismului. […] Trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, la Dumnezeul lui Isus Cristos, trebuie să redescoperim mesajul Evangheliei, să îl facem să intre în mod mai profund în conştiinţele noastre şi în viaţa zilnică.”
„În catehezele din acest An al Credinţei aş vrea să ofer un ajutor pentru a parcurge acest drum, pentru a relua şi aprofunda adevărurile centrale ale credinţei despre Dumnezeu, despre om, despre Biserică, despre întreaga realitate socială şi cosmică, meditând şi reflectând asupra afirmaţiilor din Crez. Şi aş vrea ca să rezulte clar că aceste conţinuturi sau adevăruri ale credinţei (fides quae) se leagă direct cu trăirea noastră; că ele cer o convertire a existenţei, care dă viaţă unui nou mod de a crede în Dumnezeu (fides qua). A-l cunoaşte pe Dumnezeu, a-l întâlni, a aprofunda trăsăturile Feţei Sale pune în joc viaţa noastră, pentru că El intră în dinamismul profund ale fiinţei umane. Fie ca drumul pe care îl vom face în acest an să ne facă pe toţi să creştem în credinţa şi în iubirea faţă de Cristos, pentru ca să învăţăm să trăim, în alegerile şi în acţiunile zilnice, viaţa bună şi frumoasă a Evangheliei. Mulţumesc.”
