PS Virgil: Radio Vatican ne-a ajutat să ne păstrăm credinţa în Cristos

18.10.2012, Roma (Catholica) - Nu sunt departe de noi timpurile în care a crede în Cristos însemna să accepţi şi suferinţa, a menţionat PS Virgil Bercea într-un interviu în italiană realizat de Paolo Ondarza pentru Radio Vatican. Episcopul greco-catolic de Oradea a declarat pentru început: „Trebuie să ne întoarcem la mărturia martirilor noştri din România. Între anii 1948 – 1964 închisorile din România erau pline de catolici, ortodocşi… Comuniştii au vrut să distrugă Biserica şi intelectualii, ca să controleze totul. Aceşti oameni şi-au dat viaţa pentru Cristos. Comuniştii au încercat să îi acuze în diferite feluri dar nu aveau cu ce. Marea lor vină era faptul că erau catolici. Să ne întrebăm: reuşim să receptăm această mărturie puternică pentru timpurile noastre? Dacă ne gândim bine, ei nu sunt atât de departe de noi, încă mai sunt în viaţă cei care i-au cunoscut.”

Martirul creştin nu este fanatic: martirul creştin este unul care îşi păstrează convingerile de credinţă chiar şi în faţa samavolniciei. „Erau oameni de o mare disponibilitate, cu o mare bunătate şi caritate. Oriunde se aflau, au devenit modele de urmat. Au reuşit de-a dreptul să îmblânzească până şi comportamentul celor care îi supravegheau, al celor care mai înainte îi terorizau. Au murit din dragoste pentru Cristos, nu cu aroganţă ci cu umilinţă şi pace în inimă, cu seninătate, convinşi că purtarea lor avea să aducă viaţă şi speranţă. Da, pentru că în acele momente, când totul era plumburiu şi întunecat, când comuniştii au reuşit să transforme ţara noastră într-o închisoare din care nimeni nu putea să scape, era nevoie de speranţă. Vorbind acum la Radio Vatican, am această amintire: când părinţii meu au avut primul aparat de radio – eu vin dintr-un sătuc – am reuşit să ascultăm Sfânta Liturghie la Radio Vatican. Mama a pus o cruce pe radio, a venit la noi multă lume şi în faţa aparatului de radio stăteam ca în faţa altarului. La începutul slujbei ne ridicam în picioare, iar la Evanghelie, cum se face la noi, ne-am pus în genunchi. Însă nu puteam primi Sfânta Împărtăşanie, nu aveam un preot. Dar toţi ne-am îmbrăcat cu hainele de duminică. Participam cu adevărat la Sfânta Liturghie. Prima dată când am ascultat Liturghia a fost la Radio Vatican. În acest fel, în timp ce noi participam la Sfânta Liturghie prin intermediul radioului, martirii noştri erau dincolo de gratii. O singură rugăciune ne unea pe toţi: rugăciunile lor se înălţau din închisoare, iar ale noastre, conduse de la Radio Vatican.”

„Un unchi al meu, care apoi a devenit Cardinal (Alexandru Todea – n.r.), a stat 16 ani la închisoare. Când s-a întors, cu părul tuns zero, cu ochii scoşi din orbite, am rămas foarte impresionat de personalitatea lui. Era înalt, avea 1,85 m, şi trei ani l-au ţinut la izolare într-o cameră de un metru pe un metru şi jumătate, iar el trebuia să stea toată ziua în picioare. Aceşti martiri erau expuşi la frig, la minus 30 de grade… Vedeţi, aceste lucruri încă ne mai vorbesc şi astăzi, se transmit de la unul la altul. Sângele martirilor este sămânţă pentru naşterea noilor creştini”. Episcopul de Oradea a subliniat forţa mijloacelor de comunicare, pentru a ajunge în locurile în care uneori este imposibil să vesteşti Evanghelia. „Ca Radio Vatican, aţi făcut bine şi continuaţi să îl faceţi. Mama ne-a făcut să cunoaştem Sf. Liturghie prin intermediul Radioului Vatican. Acum că e bolnavă, la pat, continuă să asculte Radio Vatican. Cineva a spus că este ‘biserica eterului’. Cu adevărat, faceţi un bine enorm celor bolnavi dar şi celor tineri, celor care sunt în călătorie şi ascultă radio în maşină, oriunde în lume. Continuaţi să faceţi şi faceţi-o cu convingere! Şi voi, prin munca voastră la Radio Vatican, lucraţi foarte mult la vestirea Evangheliei.”

Sursa: Radio Vatican