Moartea deschide la viaţă, la cea veşnică
05.11.2012, Vatican (Catholica) - „Comuniunea sfinţilor şi comemorarea credincioşilor care au murit sunt prezente şi vii în inimile noastre”, a spus Papa Benedict al XVI-lea la predica de sâmbătă, în ziua de după sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Sfântul Părinte a celebrat Liturghia în onoarea Cardinalilor, Arhiepiscopilor şi Episcopilor care au murit în ultimul an. „Moartea, în mod paradoxal, păstrează ceea ce viaţa nu poate să reţină „, a spus Pontiful referindu-se la practica vizitării cimitirelor unde sunt înmormântaţi cei dragi.
„Cum au trăit răposaţii noştri, ce anume au iubit, de ce s-au temut şi ce au sperat, ce anume au refuzat, descoperim, de fapt, în mod singular chiar la morminte, care au rămas aproape ca o oglindă a existenţei lor, a lumii lor: ele ne interpelează şi ne induc să reînnodăm un dialog pe care moartea a pus-o în criză. Astfel, locurile de înmormântare constituie ca un fel de adunare, în care cei vii se întâlnesc cu răposaţii lor şi întăresc legăturile unei comuniuni pe care moartea n-a putut s-o întrerupă.”
În Roma, catacombele oferă creştinilor ocazia de a veni în contact cu străvechea lor moştenire creştină. „Atunci când intrăm în coridoarele din catacombele romane – precum şi în cele din cimitirele din oraşele noastre şi din localităţile noastre – este ca şi cum noi am călca un prag imaterial şi am intra în comunicare cu aceia care acolo păstrează trecutul lor, format din bucurii şi din dureri, din înfrângeri şi din speranţe. Asta se întâmplă, pentru că moartea îl interesează pe omul de astăzi exact aşa cum îl interesa pe omul de atunci; şi chiar dacă atâtea lucruri din timpurile trecute au devenit străine pentru noi, moartea a rămas aceeaşi.”
„Cum răspundem noi creştinii la problema morţii?”, a întrebat Papa. Şi a continuat: „Răspundem cu credinţa în Dumnezeu, cu o privire de speranţă solidă care se întemeiază pe moartea şi învierea lui Isus Cristos. Atunci moartea deschide la viaţă, la cea veşnică, ce nu este o dublură infinită a timpului prezent, ci este ceva complet nou. Credinţa ne spune că adevărata nemurire la care aspirăm nu este o idee, un concept, ci o relaţie de comuniune deplină cu Dumnezeul cel viu: înseamnă a sta în mâinile Sale, în iubirea Sa […]. Aşadar, speranţa noastră să sprijină pe iubirea lui Dumnezeu care străluceşte în crucea lui Cristos şi care face să răsune în inimă cuvintele lui Isus adresat tâlharului celui bun: ‘Astăzi vei fi cu mine în paradis’ (Lc 23,43).”
Dintre prelaţii decedaţi îl ultimul an i-a pomenit în special pe Cardinalii John Patrick Foley, Anthony Bevilacqua, Jose Sanchez, Ignace Moussa Daoud, Luis Aponte Martinez, Rodolfo Quezada Toruno, Eugenio de Araujo Sales, Paul Shan Kuo-hsi, Carlo Maria Martini şi Fortunato Baldelli. „Păstorii pe care îi amintim astăzi au slujit Biserica cu fidelitate şi iubire, înfruntând uneori încercări foarte grele, pentru a asigura turmei încredinţate lor atenţie şi îngrijire. În varietatea respectivelor capacităţi şi roluri, au dat exemplu de vigilenţă sârguincioasă, de dăruire înţeleaptă şi zeloasă pentru împărăţia lui Dumnezeu, oferind o contribuţie preţioasă perioadei post-conciliare, timp de reînnoire în toată Biserica.”
„Fraţii noştri Cardinali şi Episcopi […] au fost iubiţi cu predilecţie de Fecioara Maria şi au recompensat iubirea ei cu devoţiune filială”, a spus la final Pontiful. „Mijlocirii sale materne vrem astăzi să încredinţăm sufletele lor, pentru ca să fie introduşi de ea în împărăţia veşnică a Tatălui, înconjuraţi de atâţia credincioşi ai lor pentru care şi-au dedicat viaţa. Cu privirea sa grijulie să vegheze Maria asupra lor care acum dorm somnul păcii aşteptând învierea fericită. Şi noi înălţăm către Dumnezeu pentru ei rugăciunea noastră, susţinuţi de speranţa de a ne întâlni cu toţii într-o zi, uniţi pentru totdeauna în paradis. Amin.”
