Cunoaşterea lui Dumnezeu: lumea, omul, credinţa
15.11.2012, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea şi-a continuat seria de cateheze despre credinţă la audienţa generală de ieri, vorbindu-le credincioşilor despre căile care duc la cunoaşterea lui Dumnezeu, subliniind că „iniţiativa lui Dumnezeu precede mereu orice iniţiativă a omului şi, chiar şi în drumul spre El, este El cel dintâi care ne luminează, ne orientează şi ne conduce, respectând mereu libertatea noastră”. L-a citat apoi pe Sf. Augustin: „nu noi posedăm Adevărul după ce l-am căutat, ci Adevărul ne caută şi ne posedă.”
Admiţând că există căi care conduc spre Dumnezeu, Papa Benedict a spus că societatea secularizată de astăzi face dificilă urmarea acestor căi. „Însă Dumnezeu nu încetează să ne caute, este fidel faţă de omul pe care l-a creat şi l-a răscumpărat, rămâne aproape de viaţa noastră, pentru că ne iubeşte. Aceasta este o certitudine care trebuie să ne însoţească în fiecare zi, chiar dacă anumite mentalităţi răspândite fac mai dificil pentru Biserică şi pentru creştin să comunice bucuria Evangheliei la toată făptura şi să îi conducă pe toţi la întâlnirea cu Isus, unicul Mântuitor al lumii”, a spus Pontiful.
A spus apoi că de la iluminism încoace criticarea religiei s-a intensificat, în timp ce prezenţa sistemelor ateiste a continuat să susţină că Dumnezeu este „o simplă proiecţie a sufletului uman”. „Secolul trecut a cunoscut un puternic proces de secularism, în căutarea autonomiei absolute a omului, considerat ca măsură şi artizan al realităţii, dar sărăcit de realitatea sa de creatură ‘după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu’. În timpurile noastre a avut loc un fenomen deosebit de periculos pentru credinţă: de fapt, există o formă de ateism pe care îl definim, întocmai, ‘practic’, în care nu se neagă adevărurile credinţei sau riturile religioase, ci pur şi simplu sunt considerate irelevante pentru existenţa zilnică, dezlipite de viaţă, inutile. Atunci, adesea se crede în Dumnezeu în mod superficial şi se trăieşte ‘ca şi cum Dumnezeu nu ar exista’.”
Împotriva ateismului, scepticismului şi indiferenţei societăţii de astăzi şi pentru a-şi răspunde la propriile întrebări despre existenţa lui Dumnezeu şi despre căile ce duc la El, Papa s-a concentrat pe trei direcţii: lumea, omul şi credinţa. Privitor la lume, Sfântul Părinte a amintit cuvintele Sf. Augustin şi ale lui Albert Einstein, care prin natură au descoperit prima cale ce duce la descoperirea lui Dumnezeu: „contemplarea Creaţiei cu ochi atenţi”. Legat de om, Papa s-a referit din nou la Sf. Augustin, care în „Confesiunile” sale spune că „Dumnezeu este mai intim mie decât sunt eu pentru mine însumi”. „Acesta este un alt aspect pe care noi riscăm să îl pierdem în lumea zgomotoasă şi dispersivă în care trăim: capacitatea de a ne opri şi de a privi în profunzime în noi înşine şi a citi acea sete de infinit pe care o purtăm înăuntru, care ne face să mergem mai departe şi trimite la Cineva care poate să o umple.”
Încheind cu credinţa, Papa Benedict a afirmat că nu trebuie să se uite că o cale de cunoaştere şi de întâlnire cu Dumnezeu este însăşi viaţa de credinţă. „Credinţa este întâlnirea cu Dumnezeu care vorbeşte şi acţionează în istorie şi care converteşte viaţa noastră zilnică, transformând în noi înşine mentalităţi, judecăţi de valoare, alegeri şi acţiuni concrete. Nu este iluzie, fugă de realitate, refugiu comod, sentimentalism, ci este implicare a întregii vieţi şi este vestire a Evangheliei, Vestea Bună capabilă să îl elibereze pe omul întreg. […] Creştinismul, înainte de a fi o morală sau o etică, este primirea persoanei lui Isus. Pentru aceasta, creştinul şi comunităţile creştine trebuie înainte de toate să privească şi să facă să se privească la Cristos, adevărată Cale care conduce la Dumnezeu.”
