Astăzi Dumnezeu ne cheamă să ne dăruiască mântuirea
27.01.2013, Vatican (Catholica) - La rugăciunea Angelus de duminică, 27 ianuarie 2013, în Piaţa San Pietro, Papa Benedict al XVI-lea a amintit „Ziua Memoriei”, marcată la nivel internaţional pe 27 ianuarie, în amintirea victimelor Holocaustului, adresând un insistent apel la depăşirea oricărei forme de rasism pentru ca omenirea să nu mai repete niciodată tragediile trecutului. În alocuţiunea sa de după rugăciune, Sfântul Părinte a subliniat că duminică se marchează şi Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră, cu referinţa directă la prietenii neobosiţi ai lui Raoul Follereau, şi Ziua pentru Pace în Ţara Sfântă. La saluturile în alte limbi, Papa a lansat, împreună cu doi copii din Acţiunea Catolică, doi porumbei albi, cu ocazia iniţiativei „Caravana Păcii” desfăşurată în cursul dimineţii în Piaţa San Pietro. Vă oferim discursul Pontifului de dinaintea rugăciunii Angelus, în care meditează asupra Evangheliei duminicii, după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Liturghia de astăzi ne prezintă, unul lângă altul, două texte diferite din Evanghelia după Sf. Luca. Primul (1,1-4) este prologul, adresat unui anume „Teofil”. Cum acest nume în greacă înseamnă „prieten al lui Dumnezeu”, putem vedea în el pe orice credincios care se deschide lui Dumnezeu şi doreşte să cunoască Evanghelia. Al doilea pasaj (4,14-21), în schimb, îl prezintă pe Isus care, „cu puterea Duhului”, a intrat în zi de sâmbătă în sinagoga din Nazaret. Ca orice bun evreu care respectă legea, Domnul nu se sustrage ritmului liturgic săptămânal şi se uneşte cu adunarea consătenilor Săi în rugăciune şi ascultarea Scripturilor. Ritul prevede lectura unui text din Lege (Torah) sau Profeţi, urmat de un comentariu. În ziua aceea, Isus s-a ridicat să citească şi a găsit un pasaj din cartea profetului Isaia, care începe astfel: „Duhul Domnului este asupra mea, pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună” (61,1-2). Origene comentează: „Nu este o întâmplare faptul că El a deschis sulul şi a găsit capitolul lecturii care prorocea despre El: şi aceasta este lucrarea providenţei lui Dumnezeu” (Omilii la Evanghelia după Luca, 32,3). Isus, într-adevăr, după ce a terminat lectura, într-o tăcere încărcată de atenţie, spune: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care voi aţi ascultat-o” (Luca 4,21). Sfântul Ciril din Alexandria afirmă că acel „astăzi”, situat între prima şi ultima venire a lui Cristos, este legat de capacitatea celui care crede de a asculta şi de a se căi (cf. PG 69, 1241). Într-un sens şi mai adânc, însă, Isus însuşi este acel „astăzi” al mântuirii în istorie, pentru că duce la desăvârşire plinătatea mântuirii. Termenul „astăzi”, foarte drag Sfântului Luca (cf. 19,9; 23,43), ne conduce la titlul cristologic preferat de acelaşi evanghelist, şi anume cel de „Mântuitor” (Sōtēr). Încă din povestirile despre copilărie, acesta este prezentat în cuvintele îngerului către păstori: „Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul” (Luca 2,11).
Dragi prieteni, aceste cuvinte ne interpelează „astăzi” şi pe noi. Mai întâi de toate, ne fac să ne gândim la felul nostru de a trăi duminica: zi de odihnă şi a familiei, dar mai înainte de toate zi care trebuie dedicată Domnului, participând la Euharistie, în care ne hrănim cu Trupul şi Sângele lui Cristos şi cu Cuvântul vieţii. În al doilea rând, în timpurile noastre de împrăştiere şi distragere, această Evanghelie ne îndeamnă să ne întrebăm despre capacitatea noastră de ascultare. Mai înainte de a vorbi despre Dumnezeu şi cu Dumnezeu, trebuie să îl ascultăm, şi liturgia Bisericii este „şcoala” acestei ascultări a Domnului care ne vorbeşte. În fine, ne spune că orice moment poate deveni un „astăzi” prielnic pentru convertirea noastră. Fiecare zi poate deveni un „astăzi” salvific, pentru că mântuirea este istoria care continuă pentru Biserică şi pentru fiecare discipol al lui Cristos. Acesta este sensul creştin al expresiei „carpe diem”: profită de ziua de astăzi în care Dumnezeu te cheamă să îţi dăruiască mântuirea! Fecioara Maria să fie întotdeauna modelul nostru şi călăuza noastră în a şti să recunoaştem şi să primim, în fiecare zi a vieţii noastre, prezenţa lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi al întregii omeniri.
