Laura Mosso: „Maica Maria Margherita Lazzari”
10.03.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Maica Maria Margherita Lazzari”, scrisă de Laura Mosso şi tradusă în limba română de pr. Alois Bulai. Cartea apare în colecţia Vieţile sfinţilor. Maica Maria Margherita Lazzari este fondatoarea Surorilor Misionare ale Pătimirii Domnului nostru Isus Cristos, surori prezente şi în Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, la Butea. Autoarea, Laura Mosso, o admiratoare a figurii Maicii Lazzari, vine în faţa cititorilor cu o biografie a acesteia aşa cum i-au prezentat-o fiicele spirituale ale Maicii Maria, citim în materialul de pe Ercis.ro. Şi pentru că viaţa unui om începe cu naşterea sa, la fel procedează şi autoarea, pornind, în scrierea biografiei cu data de 6 iunie 1885, de la Torino. Îi prezintă parcursul formativ la şcoală, dar şi în ambientul salezian al lui Don Bosco de la Sanctuarul Maria Ausiliatrice din oraşul natal, iar mai târziu şi în cel din cadrul Societăţii Fiicele Inimii Mariei.
A simţit în ea vocaţia de educatoare, fapt care a determinat-o să îşi dedice eforturile în vederea realizării acestei chemări: a devenit învăţătoare şi a educat mai mult prin exemplu şi umilinţă decât prin cuvinte şi teorii. Această chemare specială a Mariei Margherita a fost hrănită de o viaţă religioasă care a făcut-o să trăiască mereu în mod eroic virtuţile creştine. În drumul ei spre împlinirea vocaţiei nu au lipsit nici momentele de încercare, însă după cum „aurul se purifică în foc”, aceste încercări au întărit-o. Astfel, moartea mamei Giuditta, în anul 1934, a făcut-o ca în anul următor, 1936, să îşi ofere „disponibilitatea totală de a-l urma pe Domnul ca Misionară a Pătimirii”. În anul 1936, a pus bazele Operei „Pia Unione a Surorilor Misionare ale Pătimirii lui Isus”. O altă încercare a fost experienţa dureroasă dintre anii 1937-1941 de la Trieste, când opera ei a fost pusă la îndoială de călugărul Petazzi şi de unele surori dizidente. O altă rană dureroasă i-a fost cea provocată de cel de-al doilea război mondial, perioadă în care a fost angajată activ în ajutorarea victimelor din zona Villavecchia, mai ales a partizanilor.
După război, Maica Lazzari s-a angajat în reconstruirea morală a operei. Activitatea ei neobosită i-a şubrezit şi mai mult sănătatea şi aşa şubredă, fapt care o va determina să se retragă din funcţia de Maică Superioară. Şi-a încheiat pelerinajul pământesc la 12 decembrie 1961, fiind înmormântată în cimitirul din Villavecchia. În anul 1964, trupul ei a fost transferat în Capela Conventului Surorilor Misionare din Villavecchia. La ora actuală, la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor este în curs de desfăşurare procesul ei de beatificare. După prezentarea biografiei Maicii Margherita, autoarea arată care a fost evoluţia operei fondate de aceasta, trecând în revistă şi misiunile din afară ale operei fondate de Maica Maria. Cartea se încheie cu scrisorile fondatoarei către surorile sale, către verişoara Rosetta Tosi, precum şi cu o serie de mărturii despre viaţa, credinţa şi activitatea ei. Sunt incluse şi 41 de fotografii şi copii ale unor documente, care vin să ilustreze informaţia textuală.
Imagini
