Cardinalii au şanse egale, deci pot apărea surprize
11.03.2013, Roma (Catholica) - „Nu jurnaliştii votează în Conclav, ci Cardinalii”, a spus Cardinalul Norberto Rivera Carrera duminică, 10 martie 2013, după ce a celebrat Liturghia în biserica sa titulară, San Francesco di Ripa Grande. Cuvintele prelatului mexican subliniază faptul că acest Conclav s-ar putea încheia cu o surpriză, cu posibilitatea ca nici unul dintre Cardinalii care au fost menţionaţi ca papabili să nu devină noul Papă. Într-adevăr, acum mai mult ca niciodată fiecare Cardinal are aproximativ aceleaşi şanse să ajungă Papă, este opinia exprimată într-un material publicat de CatholicNewsAgency şi care trebuie luat ca atare.
Gianfranco Svidercoschi, fost vice-director al publicaţiei L’Osservatore Romano a Vaticanului, a declarat astăzi pentru CNA că „în mod tradiţional, Cardinalii aparţin la două şcoli diferite şi opuse de gândire: cei care doresc să împingă înainte reforma Conciliului Vatican II şi să promoveze o mai mare colegialitate în Biserică, şi cei care încearcă să încetinească această tendinţă, căutând să dea o nouă formă centralităţii Romei. Astăzi dezbaterile nu mai sunt atât de polarizate, iar categorii precum ‘conservatori’ şi ‘progresişti’ (inspirate din politică) nu explică cu adevărat situaţia”. Se poate vedea aceasta la un Cardinal precum Jose Luis Antonio Tagle, al cărui nume este pomenit între papabili. Papa Benedict al XVI-lea l-a stimat pe Tagle încă de când acesta era membru al Comisiei Teologice Internaţionale, conduse de pe atunci Cardinalul Ratzinger.
Pe de altă parte, Tagle este de asemenea unul dintre autorii „Istoriei Conciliului Vatican II”, produsă de aşa numita Şcoală teologică de Bologna. Această şcoală consideră Conciliul Vatican II ca marcând o ruptură în istoria Bisericii („hermeneutica rupturii”). Încă de la primele predici şi discursuri, însă, Papa Benedict al XVI-lea a propus o „hermeneutică a continuităţii”, care consideră că reforma instituită de Conciliu este înrădăcinată în tradiţia Bisericii şi o asimilează, nu o desconsideră. Dacă privim la munca sa în cadrul Şcolii de la Bologna, ar trebui să îl considerăm pe Cardinalul Tagle un progresist, dar implicarea lui în Comisia Teologică Internaţională ar trebui să îl facă un conservator. Aşadar rămâne întrebarea: Care este şcoala lui de gândire şi de teologie?
Potrivit pr. Gino Belleri, un preot care a lucrat îndeaproape cu Vaticanul timp de aproape 50 de ani, nici unul dintre Cardinali „nu aparţine unei anumite şcoli de gândire, şi nici unul nu pare să aibă consensul de care este nevoie. Mă tem că va fi un Conclav lung”. Unul dintre cele mai lungi Conclave din ultimul secol a avut loc în 1963. Cardinalul Giovanni Battista Montini nu avea practic nici un contracandidat real. Dar imediat după ce s-a anunţat moartea Papei Ioan al XXIII-lea, mai mulţi Cardinali s-au strâns în Roma şi au avut loc întâlniri preliminare neoficiale. Aceasta l-a alarmat pe Cardinalul Pietro Ciriaci, care a spus: „Dacă rezultatul Conclavului ar fi fost cert, atunci nu ar fi avut loc această venire subită a Cardinalilor străini la Roma”. Conclavul din 1963 a fost de fapt mai tensionat decât s-a aşteptat. La sfârşitul celei de-a patra runde de vot, Cardinalul Giovanni Battista Montini a dorit să se ridice şi să anunţe oficial că se retrage. În cele din urmă nu a mai făcut aceasta, şi a fost ales în cea de-a şasea rundă de vot.
Cum va fi acest Conclav, din moment ce nu există o polarizare puternică şi nici personaje carismatice extraordinare? Defunctul Cardinal Giuseppe Siri, care a participat la patru Conclavuri, obişnuia să spună: „Conclavul este cel ce îl naşte pe Papa”. Este cu siguranţă adevărat, acum mai mult ca niciodată.
