Cardinalul Onaiyken: noul Papă nu poate ignora islamismul

13.03.2013, Roma (Catholica) - Cardinalul John Olorunfemi Onaiyekan, de 69 de ani, Arhiepiscop de Abuja, este fost preşedinte al Conferinţei Episcopale Nigeriene şi al Asociaţiei Creştine din această ţară. Vatican Insider îl descrie ca o personalitate prietenoasă, intelectuală, ca un lider al Bisericii din Africa, un puternic avocat al non-violenţei, un promotor al păcii, dialogului şi cooperării dintre creştini şi musulmani. Creat Cardinal de Papa Benedict al XVI-lea în luna noiembrie a anului trecut, prelatul a intrat în Conclav alături de alţi 10 Cardinali africani, pentru a-l alege pe viitorul Papă. Interviul de mai jos a fost desigur luat înainte de începerea Conclavului.

– Veţi intra în curând în Conclav: ce calităţi căutaţi la noul Papă?

– Vă voi răspunde franc. Modul în care văd eu papalitatea şi în special acest proces electiv, şi credinţa mea, mă fac să îi văd pe Cardinali intrând în Conclav împreună cu Duhul Sfânt şi cu Mama lui Isus, unde vor fi conduşi să îl identifice pe cel pe care Dumnezeu l-a ales. Nu caut pe cineva anume, ci mai degrabă mergem să descoperim voia lui Dumnezeu pentru Biserica Sa. Dacă plecăm de la această intenţie, întrebarea cu ce fel de Papă căutăm nu se mai pune. Cred că oricine va ieşi din această alegere, din momentul în care va fi de acord să devină Papă va fi noul nostru Sfânt Părinte. Oricare ar fi numele lui, oricare ar fi naţionalitatea lui şi, desigur, oricare ar fi culoarea lui – nu vor mai conta.

– Va fi vârsta un factor important în alegerea Papei, dat fiind că Papa emerit Benedict al XVI-lea s-a retras pentru că nu mai are energia fizică şi mentală pentru această funcţie?

– Nu are energie pentru funcţie aşa cum a perceput-o el. Poate va fi un alt Papă, cu aceeaşi slăbiciune fizică, dar care să simtă că poate să îndeplinească bine funcţia. Papa Benedict a fost tipul de Papă ce nu a dorit să stea îmbrăcat în haine papale şi să lase pe alţii să lucreze în locul lui. Nu este tipul de persoană care să facă aceasta, şi de aceea s-a folosit de prevederile Codului de Drept Canonic.

– Mulţi Cardinali spun că le-ar place un om sfânt, care să ştie să guverneze, un păstor ş.a.m.d. Aveţi ceva opinii în acest sens?

– Oamenii spun că Papa trebuie să fie un sfânt, un bun comunicator, un bun administrator, un bun contabil şi altele, şi începi să te întrebi: cine în această lume are toate aceste calităţi? Sigur, fiecare Papă are propriile lui calităţi. Oricine va fi ales Papă, din acel moment Biserica va trebui să îl urmeze. Eu nu mă duc în Conclav cu cineva în minte pe care să îl aleg.

– Deci nu aveţi clar un candidat?

– Nu. Cred că Duhul Sfânt ne va călăuzi.

– Ce credeţi despre colegii Dvs Cardinali din Africa?

– După mine unii dintre ei sunt eligibili. Cu siguranţă nu îi exclud pe fraţii mei africani. Nu împărtăşesc opinia că este timpul să alegem din nou un italian: poate trebuie să alegem un sud-american sau un african. Acestea sunt speculaţii umane; următorul Papă poate veni de oriunde.

– Poate el veni chiar şi din Statele Unite ale Americii?

– Dacă va veni de acolo va fi Papă şi nu va mai fi american. Sunt în lume unele funcţii care de regulă nu sunt asumate de mari puteri, precum secretarul general al ONU, care vine dintr-o ţară mică. Cu alte cuvinte, nu există un motiv ca cineva să nu ajungă Papă. Desigur, unii sunt mai cunoscuţi, alţii nu. Cred că Dumnezeu poate aduce pe cineva la care nici nu ne gândim acum. Mă duc cu gândul că este o datorie sfântă, o sarcină care nu este încredinţată oricui. Mă duc acolo pentru că Dumnezeu mă cheamă şi de aceea o să fac ceea ce Dumnezeu doreşte de la mine.

– Veniţi din Nigeria, unde problema relaţiilor dintre creştinism şi islamism este importantă. Aţi dori să vedeţi un Papă atent la acest aspect?

– Nu cred că vreun Papă ar putea ignora islamismul. Islamismul are aproximativ un miliard de adepţi, pe locul doi ca religie după creştinism, iar prezenţa lui creşte în Europa şi America, deci nu poate fi ignorat. Papa se va confrunta cu toate religiile. Este Papă pentru toţi. De aceea preocupările Bisericii Catolice şi ale lumii din orice colţ al lumii sunt şi preocupările lui.

– Mulţi spun că problematica evanghelizării este un factor cheie de căutat pentru viitorul Papă.

– Pentru aceasta există Biserica: pentru evanghelizare. Aş spune că de când a avut loc primul Sinod African, în 1994, această problemă a misiunii evanghelizatoare a Bisericii din Africa a devenit centrală.

– Papa este responsabil şi de guvernarea centrală a Bisericii Catolice, de Sfântul Scaun, de Vatican, şi am văzut probleme precum scandalul Vatileaks. Aceste probleme s-au reflectat şi în Africa?

– Nu aş spune că au avut un impact atât de mare. Oamenii s-au întrebat însă ce se întâmplă în Vatican? În Biserica mea nu a fost un impact deosebit. Biroul central este ca sala motoarelor la o navă. În orice birou central, ca în orice organizaţie mare, iar Biserica este o organizaţie foarte mare, veţi găsi tot ce există într-o organizaţie umană: oameni buni, oameni nu atât de buni, oameni străluciţi, carierişti, şi cei care lucrează cu simţul misiunii. De toate. Nu este nimic nou în ce s-a întâmplat.

– Vă vedeţi alegând pe cineva de peste 75 de ani?

– Dacă o persoană de 75 de ani reiese a fi cea mai potrivită, de ce nu? Marginea superioară pentru noi, Cardinalii electori, este de 80 de ani. Dacă un Cardinal de 75 de ani ajunge Papă, el poate să aibă 10 sau 15 ani de pontificat – nu este suficient atâta? Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, care a fost de 25 de ani, nu este normă conform istoriei Bisericii. Media pentru un pontificat este de aproximativ 10 ani, sau mai puţin. În secolele trecute Papii mureau mai rapid, dar acum ajungem să ne întrebăm cât mai rămâne un Papă pe tron după 90 de ani? Are nevoie Biserica de un astfel de Papă? Nu mi-aş pierde credinţa dacă un viitor Papă va veni cu un motu proprio stabilind o limită superioară, după cum avem deja pentru Episcopi şi pentru Cardinalii electori.

– Credeţi că Conclavul va alege un Papă tânăr? Un candidat din Asia are de exemplu 55 de ani.

– Dacă vom face aşa, atunci trebuie să ne pregătim pentru un pontificat lung, excepţie dacă i se va întâmpla ceva.

– Credeţi că este important pentru viitorul Papă să călătorească aşa cum a făcut-o Papa Ioan Paul al II-lea, şi chiar şi Papa Benedict al XVI-lea într-o anumită măsură?

– Da. În aceste vremuri nu poţi doar să stai în Roma, să citeşti rapoarte şi să aştepţi vizitele „ad limina”. Este bine să meargă, să viziteze oamenii. Doar este Păstorul universal. Acum Papa poate să meargă din Roma şi în 24 de ore să ajungă în aproape orice colţ al lumii.

– Problema colegialităţii a tot revenit de la Conciliul Vatican II încoace. Speraţi ca noul Papă să dezvolte această colegialitate, să implice cumva mai mult Episcopii?

– Papa merge în linia tradiţiei, iar unul dintre elementele tradiţiei îl reprezintă tocmai învăţăturile Conciliilor, aşa că oricine va fi Papă, va trebui să meargă pe linia Conciliului Vatican II. Colegialitatea reprezintă o temă importantă. Ne aşteptăm deci ca noul Papă să continue ceea ce s-a făcut până acum. Poate că va exercita colegialitatea în unele forme noi, în moduri inovative… nu ştim. Există mult spaţiu de dezvoltare la acest capitol.

– Vă aşteptaţi la un Conclav lung?

– Ei bine, cu patru voturi pe zi, mă aştept că după ce am votat de zece ori să ştim în ce direcţie mergem. În cele din urmă vom găsi pe cineva cui să îi punem această sarcină pe umeri, cineva care să accepte această greutate.