Verişoara noului Papă: Bergoglio zboară cu curse low cost
14.03.2013, Roma (Catholica) - Cardinalul Jorge Bergoglio a sosit la Roma cu un zbor „dintre acelea care costă puţin”, a declarat Giuseppina Ravedone, văduvă a pictorului torinez Franco Martinengo şi verişoară a Papei Bergoglio. „Întotdeauna procedează aşa când călătoreşte. Nu îşi permite să facă risipă. Ne vorbeşte mereu despre copii, de faptul că în Argentina sunt copii care trăiesc în favelas (mahalale). Se gândeşte întotdeauna la ei”, declară Giuseppina despre convingerile celui de-al 266-lea Succesor al lui Petru, conform unui material de pe VaticanInsider, publicat şi pe OFMConv.ro, în traducerea fr. Adrian Măgdici OFMConv.
Ultima conversaţie telefonică au avut-o luni, în jurul amiezii: „Mi-a spus că el, cu sau fără Papă, trebuie să se întoarcă la Buenos Aires duminică, deoarece avea zborul stabilit , iar îndatoririle Săptămânii Sfinte trebuie respectate”. Dar, probabil, şi pentru că zborurile low cost nu se pot modifica. Giuseppina, de 82 de ani, este răvăşită de emoţie: „Cum mă voi adresa lui? Voi putea, oare, să îl sun? Ştiţi, în seara aceasta au urcat vecinii la mine să mă felicite.” La o oră după proclamarea alegerii, şi-a mai limpezit ideile şi ştie ce o să le spună acelora care o vor întreba cum va fi acest Papă argentinian de origine piemonteză. „Vărul meu ar putea să arunce în aer Vaticanul; el, care revoluţionează totul, este capabil să dea totul săracilor. De multe ori ne-a spus: ‘Voi sunteţi bogaţi, în timp ce copii de la noi mor de foame’. Aşa că, ori de câte ori trecea pe aici, îi dădeam ceva bani ca să ducă în Argentina. Iar el îmi aduce întotdeauna câte o mică amintire; ultima dată mi-a adus o eşarfă.”
Un exemplu foarte grăitor, care demonstrează faptul că Papa Francisc are la inimă esenţialitatea, s-a petrecut la Consistoriul din 2001. „Când Papa Ioan Paul al II-lea l-a făcut Cardinal, veşmintele erau o problemă. El s-a informat cam cât i-ar fi cerut croitorii şi, când a aflat că l-ar fi costat vreo şase mii de euro, a spus un ‘nu’ categoric. ‘O cheltuială fără sens’, a spus. Aşa că a căutat stofă anume şi, deoarece sora sa este o croitoreasă bună, i-a confecţionat ea veşmântul cel roşu. Şi nimeni nu şi-a dat seama. Vă pot garanta: vărul meu ştie să dea valoare lucrurilor mici. Prin urmare nu este ataşat deloc de lucrurile care costă mult, opulente. Inutile.”
Verişoara a mai depănat şi alte amintiri: „Cu ani în urmă venise la Torino împreună cu fratele său, iar fratele său rezervase o cameră la un hotel de lux, în centru. Însă el nu era mulţumit deloc şi spunea în continuu că într-un asemenea loc nu ar fi putut să doarmă. Nu era locul lui acolo, chiar dacă nota ar fi plătit-o fratele său. Aşadar, de atunci, ori de câte ori venea aici, la soţul meu, iar în ultimii ani la mine şi la alte rude, mergea să doarmă la o verişoară care avea un spaţiu mai mare şi putea să îi ofere o cameră. Acum Carla şi-a vândut casa, căci e la ananghie, dar mi-a spus că ar fi fost pregătită să îi cedeze patul ei, iar ea ar fi dormit pe canapeaua din bucătărie. Deseori l-am dus la Riva, în apropiere de Chieri; eu mă trag de acolo.”
Şi încă o amintire: „Pe Jorge îl cunosc din ’78, anul în care m-am căsătorit. Eu şi soţul meu lucram la Pininfarina; soţul meu proiecta automobile.” În afara serviciului, Franco Martinengo era un artist de succes. „Ultimul tablou pe care el l-a pictat, înainte de a fi răpus de boală, i l-a dăruit lui: era pe o temă religioasă. Jorge l-a dus la Buenos Aires. Însă acum nu trebuie să îi mai spun ‘Jorge’. Ce emoţie! Vom căuta un autocar ca să mergem cu toţii la Roma.”
