Giulgiul nu poate fi explicat de ştiinţă

28.04.2013, Washington (Catholica) - Chiar şi în contextul progresului tehnologic actual, Giulgiul din Torino continuă să fie o provocare pentru cercetători. Barrie Schwortz a fost fotograful de documentare în proiectul din 1978 de cercetare a Giulgiului, când s-a analizat în profunzime ceea ce se crede că ar fi pânza în care a fost înmormântat Isus. Evreu din familie, Schwortz a declarat recent pentru CNS: „Mi-a luat ceva timp să mă împac cu faptul că sunt un evreu implicat în studierea a ceea ce este probabil cea mai importantă relicvă a creştinismului. Este simpatic cum Dumnezeu alege mereu un evreu să fie mesagerul”, a glumit el.

Schwortz a spus că el, alături de ceilalţi membrii ai echipei de cercetare, proveniţi din credinţe diferite, a trebuit să îşi lase deoparte credinţele personale şi să se concentreze asupra Giulgiului însuşi, ignorând implicaţiile lui religioase. „Eram acolo ca să strângem informaţii […], să îl studiem şi să facem aceasta cât puteam noi mai bine”, a spus Schwortz. „Nu avea deloc de-a face cu ceea ce cred eu. Avea de-a face cu adevărul.” Giulgiul din Torino este o pânză de peste 4 metri ce poartă imaginea în negativ, în mărime naturală, a unui bărbat rănit, faţă şi spate. Echipa ştiinţifică a analizat proprietăţile chimice şi fizice ale Giulgiului, acordând o atenţie specială informaţiilor topografice, care arată profunzimile din tonurile de lumină şi întuneric din pânză.

„Echipa noastră a mers la Torino pentru a răspunde la o întrebare simplă: Cum s-a format imaginea?”, a spus Schwortz. „În cele din urmă am eşuat. Putem însă să spunem ce nu este: nu este o pictură, nici o fotografie, nici desen, nici arsură. Dar nu ştim ce mecanism ar putea să facă o imagine cu astfel de proprietăţi chimice şi fizice precum imaginea de pe Giulgiu.” Analizele făcute pe Giulgiu au fost contestate mereu. În 1988, testul cu carbon a plasat pânza în secolul XII, mulţi afirmând de aici că este un fals medieval. Într-o lucrare din 2005, chimistul Raymond Rogers, membru al echipei de cercetare din 1978, a contrazis aceste afirmaţii. El a spus că mostra folosită pentru testul cu carbon era un petec folosit pentru conservarea pânzei, aplicat în Evul Mediu, şi că metodologia de testare a fost greşită.

Dar chiar dacă controversele privind originea Giulgiului nu par a avea vreo şansă să se încheie prea curând, Schwortz spune că Giulgiul poate fi privit ca o punte între ştiinţă şi credinţă. „Cred că important în special pentru credincioşii creştini, este faptul că avem un document ce coincide precis cu relatarea evanghelică privitor la cele suferite de omul Isus”, a spus el. Schwortz a mai precizat că baza tehnică de informaţii, disponibilă online la adresa Shroud.com, creată de echipa de cercetare, trebuie folosită ca un instrument de documentare despre atributele chimice şi fizice ale Giulgiului, dar în cele din urmă fiecare persoană trebuie să tragă singură concluzia despre ce înseamnă pânza pentru credinţa lui.

„Oamenii mă întreabă adesea: Dovedeşte Giulgiul învierea?”, a spus Schwortz. „Giulgiul nu a venit cu un manual de instrucţiuni. Aşa că răspunsul credinţei nu se găseşte pe acea pânză ci mai degrabă în ochii şi în inimile celor care îl privesc.”