Papa Francisc: Bucuria creştinului nu este o veselie trecătoare ci darul lui Isus
10.05.2013, Vatican (Catholica) - „Creştinul este un om al bucuriei”, a subliniat Papa Francisc în această dimineaţă, la Liturghia celebrată în Casa Sf. Marta. Sfântul Părinte a afirmat că bucuria creştinului nu este bucuria ce vine din motive conjuncturale, ci este un dar al Domnului, care ne umple în interior. La Liturghia concelebrată cu Arhiepiscopul Baltazar Enrique Porras Cardozo de Merida şi cu abatele benedictinilor Notker Wolf, a participat un grup de angajaţi de la Radio Vatican, însoţiţi de directorul general, pr. Federico Lombardi SJ.
Creştinul dă mărturie despre bucuria adevărată, despre bucuria dată de Isus, a mai spus Papa Francisc în predica în care accentul a căzut pe atitudinea bucuroasă a discipolilor lui Isus, de la Înălţare şi până la Rusalii. „Creştinul este un om al bucuriei. Astfel ne învaţă Isus, astfel ne învaţă Biserica, în special în acest timp. Dar ce este această bucurie? Este veselie? Nu: nu este acelaşi lucru. Veselia este bună, nu? Să te distrezi este bine. Dar bucuria este ceva mai mult, este un alt lucru. E ceva ce nu vine din motive conjuncturale, din situaţii de moment: este ceva mult mai profund. Este un dar. Veselia, dacă dorim să o trăim în orice moment, în cele din urmă se transformă în superficialitate, şi ne conduce într-o stare în care lipseşte înţelepciunea creştină: ne face puţin prostuţi, naivi, nu? Totul este veselie… Nu. Bucuria este altceva. Bucuria este darul Domnului. Ne umple din interior. Este ca o ungere a Duhului. Şi această bucurie stă în siguranţa că Isus este cu noi şi cu Tatăl.”
Omul bucuros, a continuat Pontiful, este un om încrezător. Şi a întrebat: „Putem să ‘îmbuteliem’ această bucurie, ca să o avem mereu cu noi? Nu, deoarece dacă păstrăm această bucurie doar pentru noi, în cele din urmă ne îmbolnăveşte inimile şi se învecheşte, iar feţele noastre nu mai transmit acea bucurie, ci doar nostalgia, melancolia, care nu sunt sănătoase. Uneori, aceşti creştini melancolici au feţele mai mult acrite decât să exprime bucuria unei vieţi frumoase. Bucuria nu poate fi oprită: ea trebuie să circule. Bucuria este o virtute peregrină. Este un dar care umblă, care merge pe cărările vieţii, care merge cu Isus: predică, îl proclamă pe Isus, proclamă bucuria, lărgeşte şi lungeşte drumurile. Este o virtute a celor măreţi, a celor care se ridică deasupra lucrurilor mărunte din viaţă, deasupra meschinăriilor umane, a celor care nu se lasă atraşi în aspectele nesemnificative din comunitate, din Biserică: ei privesc mereu spre orizont.”
„Creştinii cântă cu bucurie şi merg şi poartă această bucurie.” Este o virtute mai degrabă a drumului decât a darului. „Este darul care ne conduce la virtutea mărinimiei. Creştinul este generos… Iar mărinimia este tocmai virtutea de a merge mereu înainte, dar cu spiritul plin de Duhul Sfânt. Bucuria este un har pe care trebuie să îl cerem de la Domnul. În aceste zile în special, deoarece Biserica este invitată, Biserica ne invită să cerem bucuria şi pasiunea: pasiunea este aceea care împinge înainte viaţa creştinului. Cu cât este mai mare pasiunea voastră, cu atât va fi mai mare bucuria voastră. Creştinul este un om al pasiunii: doreşte mereu mai mult pe drumul vieţii. Să îi cerem Domnului acest har, acest dar al Duhului: bucuria creştină. Departe de tristeţe, departe de simpla veselie… este altceva. Este un har pe care trebuie să îl cerem.” Papa Francisc a conchis spunând că prezenţa în Roma, în această zi, a Patriarhului Tawadros al II-lea al Alexandriei, este un bun motiv de bucurie, „deoarece este un frate ce vine să viziteze Biserica Romei pentru a sta de vorbă”, pentru a parcurge împreună „o porţiune din drum”.
