Papa Francisc: Adevărata rugăciune ne face să ieşim din noi înşine deschizându-ne spre nevoile altora
11.05.2013, Vatican (Catholica) - Adevărata rugăciune ne face să ieşim din noi înşine şi ne deschide către Tatăl şi către fraţii aflaţi în nevoi, a afirmat sâmbătă, 11 mai 2013, Papa Francisc, în cadrul Liturghiei prezidate dimineaţa în Casa Santa Marta. Au fost prezenţi câţiva agenţi ai Jandarmeriei Vaticanului şi un grup de jurnalişti argentinieni, împreună cu familiile lor. Predica Papei s-a concentrat asupra Evangheliei zilei, în care Isus spune: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da”. „Este ceva nou aici”, a explicat Pontiful, „ceva schimbat: este o noutate în rugăciune. Tatăl ne va da totul, dar întotdeauna în numele lui Isus”. Domnul se ridică la Tatăl, intră „în Sanctuarul cerului”, deschide porţile şi le lasă deschise, pentru că „El însuşi este poarta” şi „mijloceşte pentru noi”, „până la sfârşitul lumii”, ca un preot.
„El se roagă pentru noi înaintea Tatălui. Mi-a plăcut întotdeauna acest lucru. Isus, în învierea Sa, a avut un trup transfigurat: rănile biciuirii, cele făcute de spini, au dispărut toate. Vânătăile de la lovituri au dispărut. Dar El a dorit să aibă pentru totdeauna stigmatele, şi acestea sunt tocmai rugăciunea Lui de mijlocire către Tatăl: ‘Priveşte… acesta se roagă în numele Meu, priveşte!’ Aceasta este noutatea pe care ne-o spune Isus: să avem încredere în pătimirea Sa, să avem încredere în victoria Sa asupra morţii, să avem încredere în rănile Sale. El este Preotul şi aceasta este jertfa: rănile Sale. Şi aceasta ne dă încredere, nu? Ne dă curajul de a ne ruga”.
De multe ori ne plictisim la rugăciune, a observat Papa, explicând că rugăciunea nu este a cere cutare şi cutare lucru, ci este „mijlocirea lui Isus, care înaintea Tatălui îi arată rănile Sale”: „Rugăciunea către Tatăl în numele lui Isus ne face să ieşim din noi înşine; rugăciunea care ne plictiseşte este mereu în noi înşine, ca un gând care vine şi pleacă. Dar adevărata rugăciune înseamnă a ieşi din noi înşine spre Tatăl în numele lui Isus, este un exod din noi înşine”. Dar „cum putem să recunoaştem rănile lui Isus în cer?”, s-a întrebat Papa. „Unde este şcoala la care învăţăm să cunoaştem rănile lui Isus, aceste răni sacerdotale, de mijlocire? Există un alt exod din noi înşine, spre rănile fraţilor noştri: ale fraţilor noştri aflaţi în nevoi”.
„Dacă nu reuşim să ieşim din noi înşine spre fratele aflat în nevoi, spre cel bolnav, ignorant, sărac, exploatat, dacă nu reuşim să facem această ieşire din noi înşine spre acele răni, nu vom învăţa niciodată libertatea care ne conduce la cealaltă ieşire din noi înşine, spre rănile lui Isus. Sunt două ieşiri din noi înşine: una spre rănile lui Isus, alta spre rănile fraţilor şi surorilor noastre. Şi aceasta este calea pe care Isus o doreşte pentru rugăciunea noastră”. „Acesta este noul mod de a ne ruga”, a concluzionat Papa, „cu încrederea, curajul pe care ni le dă faptul de a şti că Isus este înaintea Tatălui arătându-i rănile Lui, dar şi cu umilinţa celor care merg spre a cunoaşte, a găsi rănile lui Isus în fraţii lor aflaţi în nevoi” care „îşi poartă încă crucea şi nu au învins încă, aşa cum a învins Isus”.
