Întâlnirea Papei Francisc cu mişcările ecleziale (II)
22.05.2013, Vatican (Catholica) - Sâmbătă seara Piaţa San Pietro a găzduit 120.000 de reprezentanţi ai mişcărilor ecleziale, veniţi pentru a reflecta la tema „Cred! Măreşte credinţa noastră!”, un eveniment încadrat în Anul Credinţei. Pontiful a sosit în piaţă la 5.30PM, şi după ce i-a salutat pe cei prezenţi a început celebrarea Vigiliei Rusaliilor. După salutul Arhiepiscopului Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, imaginea Fecioarei Maria numită Salus Populi Romani a fost adusă în procesiune în centrul pieţii şi intronizată. După o serie de lecturi, cântece şi mărturii, Papa Francisc a răspuns unor întrebări puse de reprezentanţii mişcărilor.
A doua întrebare a privit provocările evanghelizării şi implicarea mişcărilor în punerea misiunii evanghelizării în practică. „Voi spune trei cuvinte”, a spus Pontiful. „Mai întâi Isus. […] Dacă mergem înainte cu planurile noastre, fie ele frumoase, dar fără Isus, atunci ceva este greşit. Isus este cel mai important. […] Al doilea cuvântul este rugăciunea. Priviţi la faţa lui Dumnezeu, dar mai presus de toate să ştiţi că sunteţi priviţi la rândul vostru de El. […] Iar al treilea, mărturia: credinţa poate fi comunicată doar prin mărturie şi aceasta prin iubire. Nu cu ideile noastre, ci trăind Evanghelia în propriile noastre vieţi, pe care Duhul Sfânt le aduce la face vii din interior. […] Nu atât de mult vorbind, ci vorbind prin modul în care trăim: consecvenţa vieţii voastre […] ceea ce înseamnă trăirea creştinismului ca o întâlnire cu Isus, ce mă conduce spre ceilalţi, şi nu ca un fapt social.”
Întrebat despre ce înseamnă „o Biserică săracă, pentru săraci”, Papa Francisc a spus că în timpuri de criză „nu ne putem retrage în singurătate sau descurajare” şi a reluat ideea sa cu mersul la „periferiile existenţei”, unde creştinii trebuie să îl vestească pe Cristos, să medieze întâlnirea oamenilor cu El. „Trebuie să mergem la cei săraci. […] Astăzi, imaginaţi-vă, faptul că sunt atâţia copii care nu au nimic să mănânce nu este subiect de ştiri. Iar noi nu putem sta calmi. […] Nu! Trebuie să devenim creştini curajoşi şi să mergem să îi căutăm pe cei ce sunt trupul lui Cristos. […] Sărăcia, pentru noi creştinii, nu este o categorie sociologică, filosofică sau culturală. Nu. Este o categorie teologică. Aş spune poate că e prima, deoarece Fiul lui Dumnezeu s-a umilit pe Sine, devenind sărac şi umblând pe drumurile noastre. Aceasta este sărăcia noastră: sărăcia trupului lui Cristos; sărăcia care ni l-a adus pe Fiul lui Dumnezeu prin întruparea Sa.”
A patra şi ultima întrebare a fost: „Ce putem face să ne ajutăm semenii când putem face prea puţin pentru a schimba climatul socio-politic în care trăiesc?” Este nevoie de două virtuţi, a explicat Papa: curajul şi răbdarea. „Un creştin trebuie să ştie mereu să răspundă răului cu binele, deşi este dificil.” După ce a amintit că şi astăzi sunt creştini care suferă pentru credinţa lor, a spus că „trebuie să îi facem să simtă – pe aceşti fraţi şi surori – că suntem profund uniţi cu situaţia lor, că ştim că sunt creştini ce au intrat într-o experienţă a răbdării, că experimentează graniţa, însăşi graniţa dintre viaţă şi moarte. Iar pentru noi această experienţă trebuie să ne facă să promovăm libertatea religioasă pentru toţi: pentru fiecare! Fiecare bărbat şi femeie trebuie să fie liber în confesiunea sa religioasă, oricare ar fi ea. De ce? Deoarece sunt copiii lui Dumnezeu.” Vigilia s-a încheiat cu profesiunea de credinţă, rugăciuni, cântece şi Regina Coeli.
