Papa Francisc: Să ne preocupe comorile ce le putem lua cu noi
21.06.2013, Vatican (Catholica) - Cereţi-i lui Dumnezeu harul pentru o inimă care să ştie cum să iubească şi nu vă lăsaţi conduşi de comori inutile, a fost mesajul Papei Francisc la Liturghia de vineri dimineaţă, celebrată în capela Casei Sf. Marta. Au concelebrat Cardinalul Francis Coccopalmerio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Interpretarea Textelor Legislative, alături de Episcopii Juan Ignacio Arrieta şi José Aparecido Gonzalves de Almeida, secretar şi subsecretar al Consiliului. Au asistat membri ai dicasterului amintit, precum şi personal de la Fabrica Bazilicii San Giovanni in Laterano, conduşi de Mons. James Ceretto, şi angajaţi de la „Domus Sanctae Marthae.”
Căutarea singurei comori pe care o poţi lua cu tine în viaţa viitoare este motivul de existenţă al creştinului. Este raţiunea pe care Isus a explicat-o discipolilor Săi, în pasajul citat din Evanghelia lui Matei: „Unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6,21). Dar, a continuat el, trebuie să fim atenţi să nu confundăm adevărata bogăţie. Există „comori riscante” ce ameninţă să ne seducă, dar „trebuie lăsate în urmă” – comori strânse în viaţă ce sunt distruse de moarte. Papa a spus ironic: „Nu am văzut niciodată un camion de transport în spatele unei procesiuni funerare”. Dar există o comoară „ce o putem lua cu noi”, o comoară pe care nimeni nu ne-o poate lua: „nu acele lucruri pe care le-ai păstrat pentru tine” ci „acelea pe care le-ai dat altora”.
„Comoara formată din ceea ce am dat altora este ceea ce luăm cu noi. Acesta va fi meritul nostru, între ghilimele, fiind meritul lui Isus Cristos prin noi! Aceasta este comoara pe care trebuie să o ducem cu noi. Domnul ne lasă să luăm cu noi iubirea, caritatea, slujirea, răbdarea, bunătatea, gingăşia – toate comori foarte frumoase pe care le putem lua cu noi. Alte lucruri însă nu.” Astfel, ne asigură Evanghelia, comoara care are valoare în ochii lui Dumnezeu este cea pe care în această viaţă ne-o strângem în ceruri. Dar Isus, a continuat Papa Francisc, merge mai departe: El leagă comoara de inimă, „creează o relaţie între cei doi termeni”. Aceasta pentru că avem „o inimă neliniştită”, pe care Domnul a făcut-o ca să îl căutăm. „Domnul ne-a făcut neliniştiţi pentru a-l căuta, pentru a-l găsi, pentru a creşte. Dar dacă comoara este o comoară ce nu este aproape de Domnul, care nu este de la Domnul, inima noastră este neliniştită după lucruri care pur şi simplu nu funcţionează. […] Aşa se face că mulţi oameni, inclusiv noi, suntem neliniştiţi. […] Ajungem cu inima obosită, neîmplinită: devină leneşă, devine o inimă fără iubire. Epuizarea inimii… să ne gândim la acest aspect. Ce am: o inimă obosită, care se mulţumeşte cu sine, cu trei-patru lucruri, cu un cont gras în bancă, cu aceasta sau cu aceasta?”
Papa Francisc a continuat amintind că Isus vorbeşte despre „ochi”, simbol al „intenţiilor inimii” care se reflectă în trup: o „inimă care iubeşte” face trupul luminos; o „inimă vicleană” îl face întunecat. „Abilitatea noastră de a judeca lucrurile”, a susţinut Sfântul Părinte, depinde de acest contrast dintre lumină şi întuneric, după cum şi de faptul că o „inimă de piatră”, ataşată comorilor lumeşti, „comorilor egoiste” poate deveni o inimă „de ură”, pot porni războaie. […] Să cerem în schimb, prin mijlocirea Sf. Alois de Gonzaga, pe care Biserica îl aminteşte astăzi, harul unei inimi noi, a unei inimi de carne. Toate aceste bucăţi de inimă care sunt de piatră, fie ca Domnul să le facă umane, cu acea nelinişte bună care ne împinge înainte, să îl căutăm şi să ne lăsăm găsiţi de El. Fie ca Domnul să ne schimbe inimile! Şi astfel ne va mântui. Ne va mântui de comorile ce nu ne pot ajuta în întâlnirea cu El, în slujirea altora, şi ne va da lumina de a înţelege şi de a judeca după adevărata comoară: adevărul Său. Fie ca Domnul să ne schimbe inima pentru a căuta adevăra comoară şi pentru a deveni oameni ai luminii, nu ai întunericului.”
