Papa Francisc: Ioan Botezătorul, model pentru Biserică
24.06.2013, Vatican (Catholica) - Biserica există pentru a-l proclama pe Cristos cu curaj, până la martiriu, şi pentru a-l sluji pe el, „necăutând nimic pentru ea însăşi”, a spus Papa Francisc la predica de luni dimineaţa, în ziua sărbătoririi naşterii Sf. Ioan Botezătorul. Pontiful l-a indicat pe Antemergătorul lui Cristos ca model pentru Biserică: acesta nu a pretins Adevărul, Cuvântul pentru sine însuşi; s-a făcut mic pentru ca Isus Cristos să poată să strălucească. La Liturghia din Casa Sf. Marta a concelebrat printre alţii Cardinalul Gianfranco Ravasi, participând mai mulţi preoţi şi colaboratori de la Consiliul Pontifical pentru Cultură, un grup de angajaţi de la Comisia Pontificală pentru Arheologia Sacră şi de la Biroul pentru Filatelie şi Numismatică al Vaticanului.
Sfântul Părinte şi-a început predica adresând urări de bine celor ce poartă numele Ioan. Figura lui Ioan Botezătorul, a spus el, nu este mereu uşor de înţeles: „Când ne gândit la viaţa lui, ne gândim la un mare profet”, la „un om care a fost mare şi a sfârşit ca un sărac”. Cine este Ioan? Papa a spus că sfântul se explică singur: „Sunt glasul, un glas în pustiu”, dar „este un glas fără Cuvânt, deoarece Cuvântul nu este el, ci Altul”. Aici se află misterul lui Ioan: „El nu ia niciodată Cuvântul în stăpânire” ci „este cel care îl indică”. Sensul vieţii lui Ioan este de a-l indica pe Isus. Papa Francisc a subliniat apoi că „Biserica a ales să marcheze sărbătoarea Sf. Ioan” într-o vreme în care zilele sunt cele mai lungi din an, când sunt „mai luminoase”. Ioan a fost cu adevărat „un om al luminii, a adus lumină, dar nu a fost lumina sa ci o lumină reflectată”. Ioan este „asemenea lunii” şi când Isus a început să predice, lumina lui Ioan „a început să scadă, să apună”. „Vocea nu Cuvântul, lumină, dar nu lumina sa.”
„Ioan pare a fi… nimic. Aceasta este vocaţia lui Ioan: se neagă pe sine. Şi când contemplăm viaţa acestui om, atât de măreaţă, atât de puternică – toţi credeau că el este Mesia – când contemplăm această viaţă, cum s-a negat pe sine până acolo încât a ajuns în întunericul unei închisori, de fapt privim un mare mister. Nu ştim cum au fost ultimele zile ale lui Ioan. Nu ştim. Ştim doar că a fost ucis, capul lui fiind pus pe o tavă, ca dar de la o dansatoare pentru o adulteră. Nu cred că te poţi coborî mai jos de atât, să te negi pe tine mai mult. Acesta a fost sfârşitul lui Ioan.” Papa a subliniat că în închisoare Ioan a experimentat îndoieli, angoase şi a cerut discipolilor săi să meargă la Isus să îl întrebe: „Tu eşti sau trebuie să aşteptăm pe altcineva?” Viaţa sa era una „de durere şi de întuneric”. Ioan „nu a fost scutit de aşa ceva”, a spus Sfântul Părinte, adăugând: „figura lui Ioan mă face să mă gândesc mult la Biserică”.
Şi a explicat: „Biserica există ca să proclame, să fie vocea Cuvântului, mirele Lui, care este Cuvântul. Biserica există ca să proclame acest Cuvânt până la martiriu. Martiriu tocmai în mâinile celor mândri, celor mai mândri de pe pământ. Ioan putea să se facă pe sine important, putea să spună ceva despre el. Tot ce a făcut a fost să indice, s-a simţit pe sine ca fiind vocea, nu Cuvântul. Acesta este secretul lui Ioan. De ce este Ioan sfânt şi fără de păcat? Deoarece niciodată, niciodată nu a luat un adevăr ca aparţinându-i. Nu a vrut să fie un ideolog. Omul care s-a negat pe sine pentru ca Cuvântul să iasă în evidenţă. Şi noi, ca Biserică, putem cere acum harul de a nu deveni o Biserică a ideologiei.”
Biserica, a adăugat el, trebuie să asculte Cuvântul lui Isus şi să îşi ridice vocea, să proclame cu curaj. „Aceasta este Biserica fără ideologii, fără o viaţă proprie: Biserica este mysterium lunae, care are lumina de la Mirele ei şi se micşorează pe sine pentru ca El să poată străluci. „Acesta este modelul pe care Ioan ni-l oferă astăzi, nouă şi Bisericii. O Biserică ce este mereu în slujba Cuvântului. O Biserică ce nu caută nimic pentru ea însăşi. Să cerem astăzi în rugăciune harul bucuriei, să cerem Domnului bucurie pentru Biserică în slujirea Cuvântului, să fie vocea acestui Cuvânt, să predice acest Cuvânt. Cerem acest har, demnitatea lui Ioan, fără idei proprii, fără a lua Evanghelia ca un bun deţinut, o singură Biserică ce arată Cuvântul, chiar dacă se cere martiriul. Aşa să fie!”
