Biserica nu se prăbuşeşte pentru că sfinţenia este mai puternică decât orice scandal
18.09.2013, Roma (Catholica) - Privirea milostivă a lui Isus îl susţine pe preot în truda zilnică a misiunii sale. Aşa este, de şaizeci de ani, pentru Jorge Mario Bergoglio. Devenit Episcop de Roma în urmă cu şase luni, în ziua de luni, 16 septembrie 2013, a făcut un pas decisiv pentru a intra în inima Diecezei sale. În Bazilica San Giovanni in Laterano, Catedrala Romei, Papa Francisc a dialogat îndelung cu clerul său. „Mă simt preot” a destăinuit el. Şi, reparcurgând şi experienţele sale personale din Buenos Aires, a dezvăluit faptul că, de când este Papă, nu a avut niciodată ispita de a se simţi mai important. A cerut în mod deosebit clerului roman să se roage pentru el. Mai ales în 21 septembrie, sărbătoarea Sfântului Matei. Deoarece chiar în acea zi, în urmă cu şaizeci de ani, şi-a descoperit vocaţia la preoţie.
În prima parte a întâlnirii – introdusă prin Veni Creator Spiritus şi un text din Evanghelia lui Ioan – Papa a vorbit înainte de toate despre truda bună a preotului pentru misiunea în mijlocul poporului. A fi preot, a asigurat el, înseamnă a lucra mult, pentru că oamenii au astăzi mai multe exigenţe ca oricând. Şi senzaţia de oboseală, a adăugat el, include pentru preot şi întrebări puternice despre el însuşi, despre bunătatea vocaţiei proprii şi despre renunţările pe care ea le comportă, prima dintre toate fiind paternitatea biologică. Dar este o oboseală pe care preotul o trăieşte şi o depăşeşte cu toată fiinţa sa. Între diferitele exemple biblice la care s-a referit, Episcopul de Roma a indicat-o mai ales pe Maria care, aşa cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, avea o „specială trudă a inimii”. De altfel, rugăciunea şi apropierea faţă de alţii, începând de la propriul Episcop, sunt pentru preot un antidot eficace în momentele de oboseală mare.
Papa Francisc a răspuns apoi la întrebările a cinci reprezentanţi ai clerului roman, tratând împreună cu ei câteva probleme centrale în viaţa Bisericii. I-a invitat imediat pe preoţi să fie curajoşi, să aibă o creativitate justă, care nu înseamnă neapărat a face ceva nou, pentru a ajunge la convertirea pastorală necesară. Parohiile, a recomandat el, trebuie să fie mereu deschise şi primitoare, eventual cu un duhovnic la dispoziţie. Şi laicii care se ocupă de administraţie trebuie să arate oamenilor chipul primitor al Bisericii. Este vorba, în bună măsură, de a găsi mereu noi căi pentru ca Evanghelia să fie vestită şi mărturisită în realităţile vieţii zilnice. Astfel este important a căuta noi căi, adaptate şi adecvate la persoanele cărora se adresează: facilitând, de exemplu, participarea la cursurile pre-baptismale şi implicând laicii în misiuni de cartier. Într-un oraş mare ca Roma, a recunoscut Pontiful, primirea cordială nu este mereu uşor de organizat. Însă persoanele, a remarcat el cu putere, nu trebuie să aibă niciodată impresia că se află în faţa unor funcţionari cu interese economice şi nu spirituale.
Episcopul de Roma a sugerat apoi să se menţină vie amintirea naşterii propriei vocaţii, a primei iubiri faţă de Isus: este sentimentul propriu al unui îndrăgostit, şi preotul trebuie să fie mereu îndrăgostit. O Biserică fără amintire, de altfel, nu are viaţă. Tocmai acest stil de amintire contribuie şi la a nu cădea în riscul mondenităţii spirituale. Un alt aspect decisiv este a şti spune adevărul fără a lăsa niciodată singure persoanele aflate în dificultate. De fapt, adevărul lui Dumnezeu merge mereu în acelaşi pas cu însoţirea personală. Nu este vorba de a fi indulgenţi sau rigizi: nici una nici cealaltă nu sunt atitudini milostive. Este nevoie în schimb să fie primit celălalt, să fie însoţit, aşa cum a făcut Isus cu cei doi discipoli spre Emaus.
Papa Francisc nu a ascuns desigur problemele şi scandalurile chiar foarte grave, cum ar fi pedofilia, care ating Biserica. Însă Biserica nu se prăbuşeşte, a asigurat el răspunzând unui preot care în intervenţia sa s-a referit la visul Papei Inocenţiu al III-lea, care l-a văzut pe Francisc de Assisi susţinând edificiul înclinat al Bisericii. Şi nu se prăbuşeşte pentru că astăzi, ca întotdeauna, există atât de multă sfinţenie cotidiană: există multe femei şi mulţi bărbaţi care trăiesc credinţa în viaţa de zi cu zi. Şi sfinţenia este mai puternică decât scandalurile. În această privinţă, Papa a relatat dialogul telefonic din ziua de duminică, 15 septembrie, cu o femeie din Buenos Aires care îi scrisese o scrisoare pe un şerveţel de hârtie. Cel care a adus-o Pontifului vineri a fost directorul televiziunii catolice din Arhidieceza de Buenos Aires. Femeia, care face curăţenie în aeroportul din capitala argentiniană, are un fiu dependent de droguri şi şomer. Şi lucrează pentru el, sperând în viitorul tânărului. Aceasta este sfinţenie, a comentat Papa.
Întâlnirea s-a încheiat cu trei întrebări despre periferiile existenţiale. Înainte de toate, Papa a repetat cuvintele rostite la centrul Astalli, elogiind generozitatea Romei, dar încurajând să se facă şi mai mult. Şi congregaţiilor călugăreşti care au puţine vocaţii le-a recomandat din nou să nu cadă în ispita de a se agăţa de bani, ci să aibă curajul de a deschide celor nevoiaşi porţile. În afară de aceasta, pentru Pontif realitatea se înţelege mai bine de la periferie şi nu de la centru care, în schimb, ne pune în pericol de atrofiere. Şi periferiile nu sunt numai cele geografice. În sfârşit, Episcopul de Roma a încheiat întâlnirea tratând problemele referitoare la nulitatea căsătoriei, o temă care l-a preocupat şi pe Papa Benedict al XVI-lea, şi a făcut cunoscut că există propuneri, studii şi aprofundări în desfăşurare. Se va vorbi despre aceasta în octombrie în grupul celor opt Cardinali şi în următorul Sinod al Episcopilor. Aceste situaţii, a adăugat el, constituie o adevărată periferie existenţială care cere curaj pastoral, mereu în adevăr şi în dreptate.
La sosirea sa, cu douăzeci de minute înainte de ora prevăzută, Papa a fost primit de Cardinalul Vicar Agostino Vallini, care în salutul său a relatat că această întâlnire a fost pusă în program de noul Episcop de Roma imediat după ce a fost ales. Dieceza a dăruit Episcopului său o icoană care îl reprezintă pe Sfântul Francisc ce susţine Biserica, operă a preotului paroh Massimo Tellan. La final, înainte de a se întoarce în Vatican după peste două ore şi zece minute, Pontiful i-a întâlnit pe fraţii minori care desfăşoară slujirea de penitenţiari în Catedrala Romei, şi i-a invitat să fie milostivi. (după L’Osservatore romano, 16-17 septembrie 2013; traducere de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro)
