Papa Francisc: Privirea care ne schimbă vieţile

21.09.2013, Vatican (Catholica) - Să ne lăsăm priviţi de Isus, a cărui privire schimbă vieţile noastre, a spus Papa Francisc la predica de la Liturghia celebrată în această dimineaţă în capela Casei Sf. Marta. În ritul latin, astăzi este sărbătoarea Sf. Matei, Apostol şi Evanghelist, a cărui convertire este relatată în pasajul evanghelic al zilei. Isus îl priveşte direct pe Matei, un vameş, un păcătos public a cărui întreagă viaţă se definea prin bani, pe care îi idolatriza. Iar Matei a simţit privirea Domnului.

„Acea privire l-a învăluit total, i-a schimbat viaţa. Noi spunem că s-a convertit. Şi-a schimbat viaţa. Imediat ce a simţit privirea Lui în inima sa, s-a ridicat şi l-a urmat. Este adevărat: privirea lui Isus ne ridică mereu. Este o privire care ridică întotdeauna, care nu te lasă în locul tău, nu te dezamăgeşte, nu te umileşte. Te invită să te ridici – o privire care te face să creşti, să mergi mai departe, care te încurajează, deoarece Cel care te priveşte te iubeşte. Privirea te face să simţi că El te iubeşte. Îţi dă curajul să îl urmezi: ‘Ridicându-se, (Matei) l-a urmat’.”

„Privirea lui Isus”, a mai spus Papa Francisc, „nu este magică: Isus nu era specialist în hipnoză.” Isus îi privea pe toţi şi toţi simţeau privirea Lui asupra lor, ca şi cum Isus i-ar fi chemat pe nume… şi această privire a schimbat vieţile tuturor.” La fel s-a întâmplat cu Petru care, după ce s-a lepădat de Domnul, a întâlnit privirea Sa şi a plâns amar. Apoi este privirea ultimă, de pe Cruce. „El a privit la mama Sa, a privit la discipolul preaiubit şi a spus, cu acea privire, ne-a spus că mama Sa este mama noastră şi că Biserica este mamă – cu o privire.” Pontiful a explicat că ne este de folos să ne gândim la această privire a lui Isus şi să ne lăsăm priviţi de El.

„Isus merge în casa lui Matei şi, pe când şedea, au sosit mulţi păcătoşi. Vestea s-a dus şi toată societatea – dar nu şi cei respectabili – s-au simţit invitaţi la masă”, aşa după cum se întâmplă şi în parabola regelui care a poruncit slugilor sale să meargă la intersecţiile drumurilor pentru a invita pe cât mai mulţi la nunta fiului său, pe cei buni şi pe cei răi. „Iar păcătoşii, vameşii şi păcătoşii, au simţit că Isus s-a uitat la ei şi acea privire a lui Isus asupra lor – cred eu – a fost ca o suflare pe un tăciune, şi au simţit că există foc în ei, din nou, şi că Isus i-a ridicat, le-a redat demnitatea. Privirea lui Isus ne face mereu demni, ne redă demnitatea. Este o privire generoasă. ‘Dar priviţi ce învăţător: ia masa cu scursorile oraşului!’ Însă în spatele acestor scursori era tăciunele dorinţei lui Dumnezeu, tăciunele imaginii lui Dumnezeu care dorea ca cineva să îl ajute să se reaprindă. Şi aceasta a făcut-o privirea lui Isus.”

Papa a conchis: „Noi toţi, în vieţile noastre, am simţit această privire şi nu doar o dată: de multe ori! Poate în persoana unui preot, care ne-a învăţat catehismul sau ne-a iertat păcatele, poate când am primit ajutor de la prieteni. Cu toţii ne regăsim în faţa acestei priviri, a acestei minunate priviri, şi mergem înainte în viaţă, cu încrederea că El ne priveşte. Şi El, la rândul Său, ne aşteaptă, pentru a privi la noi pentru totdeauna – şi această privire finală a lui Isus asupra vieţilor noastre va fi pentru totdeauna, va fi veşnică. Cer tuturor sfinţilor pe care Isus i-a privit, să ne pregătească pentru ca să ne lăsăm priviţi în viaţă şi ca să ne pregătească pentru acea finală – şi primă – privire a lui Isus!”