Papa aminteşte drama evreilor şi ajutorul dat de catolici

12.10.2013, Vatican (Catholica) - „Ca Episcop de Roma, simt deosebit de apropiată viaţa comunităţii ebraice din urbe: ştiu că ea, cu peste 2.000 de ani de prezenţă neîntreruptă, se poate lăuda că este cea mai veche din Europa occidentală”, a spus Sfântul Părinte ieri dimineaţă, primind în audienţă comunitatea evreiască din Roma, condusă de şef-rabinul Riccardo Di Segni, pentru a comemora 70 de ani de la deportarea evreilor din Roma.

„Aşadar, de multe secole, comunitatea ebraică şi Biserica din Roma convieţuiesc în acest oraş al nostru, cu o istorie – ştim bine asta – care a fost adesea străbătută de neînţelegeri şi chiar de nedreptăţi autentice”, a continuat Pontiful. „Însă este o istorie care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a cunoscut de acum de multe decenii dezvoltarea de raporturi prieteneşti şi fraterne. La această schimbare de mentalitate a contribuit desigur, pentru partea catolică, reflecţia Conciliului Vatican II, dar un aport la fel de mare a venit de la viaţa şi de la acţiunea, de ambele părţi, a oamenilor înţelepţi şi generoşi, capabili să recunoască chemarea Domnului şi cu curaj să pornească pe noi cărări de întâlnire şi de dialog.”

Papa a amintit „tragedia comună a războiului” care, paradoxal, „ne-a învăţat să mergem împreună”. A amintit desigur de deportarea evreilor din Roma, din 16 octombrie 1943, când peste o mie de evrei romani au fost strânşi şi duşi în lagărul de concentrare de la Auschwitz, doar şaisprezece dintre ei mai întorcându-se acasă. „Vom comemora şi ne vom ruga pentru atâtea victime nevinovate ale barbariei umane, pentru familiile lor. Va fi şi ocazia pentru a menţine mereu vigilentă atenţia noastră pentru ca să nu recapete viaţă, sub niciun pretext, forme de intoleranţă şi de antisemitism, la Roma şi în restul lumii. Am spus asta alte dăţi şi îmi place să repet acum: este o contradicţie ca un creştin să fie antisemit. O parte din rădăcinile sale sunt ebraice. Un creştin nu poate să fie antisemit! Antisemitismul să fie alungat din inima şi din viaţa fiecărui bărbat şi a fiecărei femei!”

A explicat că „această aniversare ne aminteşte şi că în ora întunericului, comunitatea creştină din acest oraş a ştiut să întindă mâna fratelui aflat în dificultate. Ştim că multe institute călugăreşti, mănăstiri şi chiar Bazilicile papale, în conformitate cu voinţa Papei, au deschis porţile lor pentru o primire fraternă, şi cum atâţia creştini obişnuiţi au oferit ajutorul pe care-l puteau da, mic sau mare cum era el. În mare majoritate nu erau desigur la curent despre necesitatea de a actualiza înţelegerea creştină a ebraismului şi probabil cunoşteau foarte puţin din însăşi viaţa comunităţii ebraice. Însă au avut curajul să facă ceea ce în acel moment era lucrul corect: să-l ocrotească pe fratele care era în pericol.”

La final Pontiful a spus: „Sper să contribui aici, la Roma, ca Episcop, la această apropiere şi prietenie, aşa cum am avut harul – pentru că a fost un har – să fac cu comunitatea ebraică din Buenos Aires. Printre multele lucruri care ne pot uni este mărturia adusă adevărului celor zece cuvinte, decalogului, ca fundament solid şi izvor de viaţă şi pentru societatea noastră, aşa de dezorientată de un pluralism extrem al alegerilor şi al orientărilor, şi marcată de un relativism care ne face să nu mai avem puncte de referinţă solide şi sigure. Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru vizita voastră şi invoc împreună cu voi ocrotirea şi binecuvântarea Celui Preaînalt pentru acest drum comun al nostru de prietenie şi de încredere. Fie ca El, în bunăvoinţa Sa, să dăruiască zilelor noastre pacea Sa. Mulţumesc!”

Legături

• Textul integral al discursului papal