Papa către familii: Dacă nu există iubire, nu există bucurie
29.10.2013, Vatican (Catholica) - Soţii primesc Sacramentul Căsătoriei „pentru că au nevoie de el, pentru călătoria lungă pe care trebuie să o facă împreună: o călătorie lungă care nu este pe bucăţi, durează toată viaţa! Şi au nevoie de ajutorul lui Isus, pentru a merge împreună cu încredere, pentru a se primi unul pe altul în fiecare zi şi a se ierta în fiecare zi!” Acest lucru l-a amintit Papa Francisc în discursul adresat miilor de familii provenind din peste 70 de ţări ale lumii, care au umplut Piaţa San Pietro în după-amiaza zilei de 26 octombrie, pentru Pelerinajul la mormântul Sf. Petru în Anul Credinţei. Au fost prezente în total circa 100.000 de persoane: „Această piaţă vă primeşte şi vă îmbrăţişează: suntem un singur popor, cu un singur suflet, convocaţi de Domnul care ne iubeşte şi ne susţine. Salut şi toate familiile care sunt în legătură prin televiziune şi internet: o piaţă care se lărgeşte fără graniţe!”
Papa Francisc a adresat cuvintele sale pline de căldură unei pieţe colorate de numeroase baloane, în sărbătoare, în care se aflau bebeluşi în cărucioare, copii de toate vârstele, părinţi, bunici, chiar şi străbunici, reuniţi pentru a asculta cuvintele lui şi pentru Mărturisirea Credinţei. Sfântul Părinte a sosit pe esplanada Bazilicii de mână cu zece copii, a glumit cu ei cu afecţiune şi i-a întrebat dacă ştiu să îşi facă semnul Crucii. „Familie, trăieşte bucuria credinţei” a fost tema Pelerinajului, şi Papa s-a oprit asupra modului în care se trăieşte această bucurie în familie, astăzi, recunoscând însă şi dificultăţile pe care le trăiesc familiile. „Viaţa este obositoare adesea, de atâtea ori chiar tragică!… A munci este trudă; a căuta de muncă este trudă. Şi a găsi de muncă astăzi cere atâta trudă!… Dar ceea ce apasă mai mult este lipsa de iubire. Apasă faptul de a nu primi un zâmbet, faptul de a nu fi primiţi. Apasă anumite tăceri, uneori şi în familie, între soţ şi soţie, între părinţi şi copii, între fraţi. Fără iubire, truda devine mai apăsătoare, insuportabilă. Mă gândesc la bătrânii singuri, la familiile care au greutăţi pentru că nu sunt ajutate să-l susţină pe cel care în casă are nevoie de atenţii speciale şi de îngrijiri”.
„Dragi familii”, a încurajat Pontiful, „Domnul cunoaşte trudele noastre: le cunoaşte! Şi cunoaşte poverile vieţii noastre. Însă Domnul cunoaşte şi dorinţa noastră profundă de a găsi bucuria odihnei! Isus a spus: ‘Bucuria voastră să fie deplină’. Isus doreşte ca bucuria noastră să fie deplină! A spus aceasta apostolilor şi ne-o repetă astăzi nouă. Aşadar, acesta este primul lucru pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi în această seară, şi este un cuvânt al lui Isus: Veniţi la Mine, familii din toată lumea – spune Isus – şi Eu vă voi da odihnă, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Şi acest cuvânt al lui Isus duceţi-l acasă, purtaţi-l în inimă, împărtăşiţi-l în familie”.
Papa Francisc s-a referit apoi la ritualul Căsătoriei, în care se promite fidelitatea pentru totdeauna. Soţii pornesc astfel „ca Avraam, la drum împreună. Şi aceasta este căsătoria! A porni şi a merge împreună, mână în mână, încrezându-se în marea mână a Domnului. Mână în mână, mereu şi pentru toată viaţa! Şi a nu da atenţie acestei culturi a provizoriului, care ne taie viaţa în bucăţi! Cu această încredere în fidelitatea lui Dumnezeu se înfruntă totul, fără teamă, cu responsabilitate”. A subliniat apoi că „soţii creştini nu sunt naivi, cunosc problemele şi pericolele vieţii. Dar nu le este frică să-şi asume responsabilităţile lor, în faţa lui Dumnezeu şi a societăţii… Pentru aceasta e nevoie de har, har pe care ni-l dă Sacramentul!… Harul nu este pentru a împodobi viaţa, este pentru a ne face puternici în viaţă, pentru a ne face curajoşi, pentru a putea să mergem înainte! Fără a se izola, mereu împreună. Creştinii se căsătoresc în Sacrament pentru că sunt conştienţi că au nevoie de el! Au nevoie de el pentru a fi uniţi între ei şi pentru a îndeplini misiunea de părinţi”.
„În viaţă familia experimentează atâtea momente frumoase: odihna, masa împreună, ieşirea în parc sau la ţară, vizita la bunici, vizita la o persoană bolnavă… Dar dacă lipseşte iubirea lipseşte bucuria, lipseşte sărbătoarea şi iubirea ne-o dăruieşte mereu Isus: El este izvorul inepuizabil. Acolo El, în Sacrament, ne dă Cuvântul Său şi ne dă Pâinea vieţii, pentru ca bucuria noastră să fie deplină”. Pontiful s-a oprit la final asupra icoanei cu Prezentarea lui Isus la Templu, unde se întâlnesc trei generaţii: Simion şi Ana, cei doi bătrâni, reprezintă „credinţa ca amintire” „Voi îi ascultaţi pe bunici? Voi deschideţi inima voastră amintirii pe care ne-o dau bunicii? Bunicii sunt înţelepciunea familiei, sunt înţelepciunea unui popor. Şi un popor care nu ascultă bunicii este un popor care moare! A-i asculta pe bunici! Maria şi Iosif sunt Familia sfinţită de prezenţa lui Isus, care este împlinirea tuturor promisiunilor. Fiecare familie, ca aceea din Nazaret, este inserată în istoria unui popor şi nu poate să existe fără generaţiile precedente”. După Mărturisirea Credinţei, Papa Francisc a salutat familiile, într-un tur cu jeep-ul descoperit făcut în Piaţa San Pietro.
