Arhiepiscopul Rino Fisichella despre „Evangelii Gaudium”
27.11.2013, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţă, în sala de presă a Sfântului Scaun, a avut loc o conferinţă de presă de prezentare a exortaţiei apostolice „Evangelii Gaudium” (Bucuria Evangheliei), scrisă de Papa Francisc în urma Sinodului pentru Episcopi dedicat „Noii evanghelizări şi transmiterii credinţei”, care s-a desfăşurat între 7 şi 28 octombrie 2012, convocat fiind de predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea. Textul a fost prezentat de Arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, însoţit de Arhiepiscopul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor, şi de Arhiepiscopul Claudio Maria Celli, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale.
Exortaţia are 222 de pagini, fiind împărţită în cinci capitole şi o introducere. Capitolele sunt dedicate transformării misionare a Bisericii, crizei implicării comunitare, proclamării Evangheliei, dimensiunii sociale a evanghelizării şi, în fine, evanghelizatorilor. „Papa imprimă în aceste pagini nu numai experienţa sa pastorală precedentă, dar mai ales chemarea sa de a percepe momentul de har pe care Biserica îl trăieşte pentru a întreprinde cu credinţă, convingere şi entuziasm noua etapă a drumului de evanghelizare”, a spus Arhiepiscopul Fisichella. „Prelungind învăţătura din Evangelii nuntiandi a Papei Paul al VI-lea, el pune din nou în centru persoana lui Isus Cristos, primul evanghelizator, care cheamă astăzi pe fiecare dintre noi să participe cu el la opera mântuirii (12).”
„Cele şapte puncte”, a continuat prelatul, „adunate în cele cinci capitole ale exortaţiei, constituie coloanele fundamentale ale viziunii Papei Francisc pentru noua evanghelizare: reforma Bisericii în ieşire misionară, tentaţiile lucrătorilor pastorali, Biserica înţeleasă ca totalitate a poporului lui Dumnezeu care evanghelizează, predica şi pregătirea ei, incluziunea socială a săracilor, pacea şi dialogul social, motivaţiile spirituale pentru angajarea misionară.” Sfântul Părinte cere „convertirea pastoraţiei”, printr-o trecere „de la o viziune birocratică, statică şi administrativă a pastoraţiei la o perspectivă misionară; o pastoraţie în permanentă stare de evanghelizare (25). […] Prezenţa practicilor pastorale stătute şi râncede obligă deci la curajul de a fi creativi pentru a regândi evanghelizarea.”
Arhiepiscopul a mai spus că „evanghelizarea este o misiunea a întregului popor al lui Dumnezeu, fără excluderea cuiva. Ea nu este rezervată nici nu poate fi delegată unui grup special. Toţi cei botezaţi sunt direct implicaţi. Papa Francisc explică, în capitolul al treilea al exortaţiei, cum se poate dezvolta ea şi etapele care îi exprimă progresul. În primul rând se opreşte ca să evidenţieze ‘primatul harului’ care acţionează neobosit în viaţa fiecărui evanghelizator (112). […] Apoi indică parcursul fundamental al noii evanghelizări în întâlnirea interpersonală (127-129) şi în mărturia de viaţă (121). În sfârşit insistă pentru valorizarea evlaviei populare, pentru că exprimă credinţa genuină a atâtor persoane care în acest mod dau adevărată mărturie despre întâlnirea simplă cu iubirea lui Dumnezeu (122-126). În cele din urmă, o invitaţie a Papei adresată teologilor ca să studieze medierile necesare pentru a ajunge la valorizarea diferitelor forme de evanghelizare (133), în timp ce se opreşte mai îndelung asupra temei predicii ca formă privilegiată a evanghelizării.”
Nu lipseşte analiza dimensiunii sociale a evanghelizării, „o temă îndrăgită de Papa Francisc pentru că ‘dacă această dimensiune nu este explicată aşa cum se cuvinte, se riscă mereu să se desfigureze semnificaţia autentică şi integrală a misiunii evanghelizatoare’ (176). Este marea temă a legăturii dintre vestirea evangheliei şi promovarea vieţii umane în toate exprimările sale. O promovare integrală a fiecărei persoane care împiedică să se închidă religia ca un fapt privat fără nici o incidenţă în viaţa socială şi publică.” Ultimul capitol exprimă „spiritul noii evanghelizări” (260), care se dezvoltă „sub primatul acţiunii Duhului Sfânt, Cel ce revarsă mereu şi din nou impulsul misionar pornind de la viaţa de rugăciune, unde contemplaţia ocupă locul central (264). Fecioara Maria ‘stea a noii evanghelizări’ este prezentată, în concluzie, ca icoană a acţiunii genuine de vestire şi transmitere a evangheliei pe care Biserica este chemată s-o îndeplinească în următoarele decenii cu entuziasm puternic şi iubire neschimbată faţă de Domnul Isus.”
La finalul intervenţiei sale, Arhiepiscopul Fisichella a subliniat: „Papa Francisc merge la inima problemelor pe care le trăieşte omul de astăzi şi care, din partea Bisericii, cer mult mai mult decât o simplă prezenţă. Ei îi este cerută o acţiune programatică activă şi o practică pastorală reînnoită, care să evidenţieze angajarea sa pentru noua evanghelizare. Evanghelia trebuie să ajungă la toţi, fără vreo excludere. […] Ca în alte momente cruciale ale istoriei, tot aşa şi astăzi Biserica simte urgenţa de a ascuţi privirea pentru a îndeplini evanghelizarea în lumina adoraţiei; cu o ‘privire contemplativă’ pentru a vedea încă semnele prezenţei lui Dumnezeu. Semne ale timpurilor nu numai încurajatoare, ci puse drept criteriu pentru o mărturie eficace (71). Primul între toţi, Papa Francisc aminteşte misterul central al credinţei noastre: ‘Să nu fugim de învierea lui Isus, să nu ne lăsăm niciodată învinşi, orice s-ar întâmpla’ (3). Ceea ce Papa Francisc ne indică, în cele din urmă, este Biserica ce devine însoţitoare de drum a celor care sunt contemporani ai noştri în căutarea lui Dumnezeu şi în dorinţa de a-l vedea.”
