A încetat din viaţă pr. Egmont Topits
21.02.2014, Timişoara (Catholica) - Cu tristeţe în inimi, dar cu speranţa vie în suflete, că Mântuitorul nostru Isus Cristos, Marele Preot, este cel care răsplăteşte truda servitorilor fideli din via Sa, am luat cu toţii act de trecerea la Casa Tatălui Ceresc, la data de 14 februarie 2014, a părintelui Egmont Topits, visitator-ul şvabilor dunăreni din Germania, fost preot al Diecezei de Timişoara, numit în această demnitate de Conferinţa Episcopilor Catolici Germani.
Părintele Topits s-a născut la 20 octombrie 1943, la Aradul Nou. La nici un an de la naştere, părinţii părintelui s-au aflat printre miile de refugiaţi din Banat care au fugit înspre Apus, în Germania, din calea „Armatei Roşii”, autointitulată „eliberatoare”. Cu toate că neajunsurile războiului şi prezenţa armatei sovietice erau elemente constante ale vieţii de zi cu zi în ţara noastră, părinţii părintelui se întorc împreună cu fiul lor în ţară deja în 1945. Aici, Egmont Topits a urmat cursurile şcolii primare, iar mai apoi cele ale Liceului „Ioan Slavici” din Arad. Între 1962-1968 a urmat cursurile Seminarului teologic din Alba Iulia, fiind sfinţit preot la data de 21 aprilie 1968 de către Episcopul mărturisitor Áron Márton, pe seama abuziv suprimatei Dieceze de Timişoara. Primiţia a celebrat-o în biserica din Aradul Nou, la data de 30 iunie 1968, predicator fiind nimeni altul decât Mons. Emmerich Vormittag.
După doar câteva luni în care a activat în calitate de capelan în tocmai parohia sa de origine, mai precis în filiala Sânnicolaul Mic, părintele Topits a fost numit administrator parohial la Orţişoara, unde a activat cu multă bucurie până la 31 mai 1978. Având o constituţie fizică mai puţin robustă şi fiind cardiac, reuşeşte la începutul lui 1974, cu ajutorul Ordinarius-ului substitut, Konrad Kernweiss, să plece în Germania, unde este operat pe cord la 6 februarie a aceluiaşi an.
După emigrarea în Germania de vest, activează ca spiritual la surorile franciscane din Bad Brückenau, dar se îngrijeşte şi de sănătatea sa încercată în diferite spitale, fiind totodată şi un apropiat al mănăstirii benedictine de la Münsterscharzach / Main. Din 1978 este numit paroh în parohia din Sambach şi în comunitatea din Pommersfelden, din Arhidieceza de Bamberg. Aici îşi serbează jubileul de 25 de ani de preoţie, la 21 aprilie 1993. În anul 1997 urmează o a doua operaţie grea pe cord, operaţie reuşită graţiei divine. În anul 2003 îi este acordată din partea Arhiepiscopului de Bamberg demnitatea de consilier spiritual arhiepiscopal. Activează până la 1 septembrie 2007 ca paroh la Sambach şi Pommersfelden, moment după care se retrage la pensie. Se stabileşte la Höchstadt an der Aisch, de unde însă ajută mereu în pastoraţie, în zonă, dar şi peste tot unde este chemat să suplinească. Coordonează cu asistenţa sa spirituală, cu meditaţii, predici, texte liturgice în duminici şi sărbători un grup numeros de credincioşi prin intermediul internetului. Din anul 2011 este numit şi acceptă în mod voluntar să devină visitator-ul şvabilor dunpreni emigraţi în Germania. Numirea îi este conferită de Conferinţa Episcopilor Catolici Germani, la propunerea Episcopului dr. Reinhard Hauke, responsabilul din cadrul acestei conferinţe, pentru pastoraţia refugiaţilor şi expatriaţilor.
Părintele Topits, un preot zelos şi un adevărat preot al lui Cristos, se mută în Casa Tatălui, în urma unei boli care i-a măcinat puterile în ultimul an, la 14 februarie 2014, fiind deplâns de foarte mulţi dintre credincioşii încredinţaţi păstoririi sale. La 20 februarie 2014 a fost celebrat, la ora locală 12.00, un Requiem solemn pentru sufletul său nobil în biserica parohială Sf. Gheorghe din Höchstadt an der Aisch. După Sf. Liturghie trupul său a fost condus pe ultimul drum, fiind încredinţat pământului în aşteptarea Învierii morţilor, în cimitirul urban al aceleiaşi localităţi. Celebrările au fost prezidate de Mons. Andreas Straub, visitator emerit al şvabilor dunăreni, în prezenţa a 29 de preoţi, a primarului localităţii Höchstadt an der Aisch, dar mai ales a unei foarte numeroase asistenţe. Au fost prezenţi şi au depus coroane de flori reprezentanţii comunităţii germanilor din Aradul Nou, emigraţi în Germania, Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Germania şi ai organizaţiilor „Gerhardswerk” şi „Gerhardsforum”, ale germanilor catolici bănăţeni. Întreg traseul de la biserica parohială până la cimitir a fost închis traficului pe durata ceremoniilor funebre.
Bunul Dumnezeu să îl facă părtaş de răsplata sa în Ceruri, alături de sfinţii săi, de martiri şi păstorii noştri sufleteşti care au plecat deja de mai multă vreme, din lumea aceasta. Memoria eius sit benedicta! (text: Claudiu Călin; foto: Landsmannschaft der Banater Schwaben – Asociaţia Şvabilor Bănăţeni, Germania)
Imagini
