Papa Francisc: Să posteşti înseamnă şi să stai alături de cel sărac fără să îţi fie ruşine

07.03.2014, Vatican (Catholica) - „Îmi este ruşine de trupul suferind al fratelui meu, al surorii mele?”, a întrebat Papa Francisc la predica rostită la Sfânta Liturghie celebrată vineri dimineaţă în Capela Casei Santa Marta din Vatican. Papa a evidenţiat faptul că viaţa spirituală este legată în mod profund de milostenia faţă de săraci, fără de care totul ar fi o ipocrizie. Creştinismul nu este o regulă fără suflet, o serie de obligaţii formale pentru oameni care îşi pun masca ipocrită a bunătăţii pentru ca astfel să ascundă un suflet împietrit şi nemilostiv. Creştinul este „carnea” însăşi a lui Cristos care, fără ruşine, vine în ajutorul celor care suferă. Pentru a explica acest adevăr fundamental al creştinismului, citim în sinteza publicată de Radio Vatican, Papa Francisc s-a folosit în predica sa de evanghelia zilei (Mt. 9,14-15) în care învăţătorii legii de pe timpul lui Isus îi critică pe discipoli că nu postesc. Papa a spus că, în realitate, învăţătorii legii transformaseră respectarea Poruncilor într-o formalitate, iar viaţa religioasă într-o etică care şi-a uitat rădăcinile.

„Să primeşti de la Domnul iubirea de Tată, să primeşti de la El identitatea ta ca popor şi apoi să o transformi într-o etică, înseamnă să refuzi acest dar al iubirii. Aceşti ipocriţi sunt persoane bune, fac tot ceea ce trebuie făcut. Par a fi bune! Sunt moralişti, dar moralişti fără bunătate, deoarece au pierdut simţul apartenenţei la un popor! Domnul mântuieşte în interiorul unui popor, prin apartenenţa la un popor.” Referindu-se şi la prima lectură de la Isaia (Is. 58,1-9a), Papa Francisc a spus că Isaia a descris foarte clar care este postul plăcut lui Dumnezeu: „rupe lanţurile nedreptăţii”, „dă drumul celor asupriţi”, „împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe cel fără adăpost”, „pe cel gol îmbracă-l. Acesta este postul pe care Domnul îl vrea! Post care se îngrijeşte de viaţa fratelui, care nu se ruşinează, după cum spune însuşi Isaia, de trupul fratelui. Perfecţiunea noastră, sfinţenia noastră, merge înainte cu poporul nostru, în care suntem aleşi şi introduşi. Actul nostru cel mai mare de sfinţenie se află tocmai în trupul fratelui şi al lui Isus Cristos. Actul de sfinţenie de astăzi, aici, pe altar, nu este un post ipocrit pentru că nu ne ruşinăm de trupul lui Cristos care vine astăzi aici! Este misterul Corpului şi Sângelui lui Cristos. Este împărţirea pâinii cu cel flămând, îngrijirea bolnavilor, a bătrânilor, a celor care nu pot să ne dea nimic în schimb: acest lucru înseamnă să nu te ruşinezi de trup!”

Papa Francisc a spus apoi că cel mai dificil post este „postul bunătăţii”, arătat nouă de Bunul Samaritean care se îngrijeşte de cel rănit, şi nu atitudinea preotului care, văzându-l pe cel rănit, se teme să nu se spurce şi îşi continuă drumul. Papa spus că astăzi Biserica ne întreabă: „Mă ruşinez de trupul fratelui meu, al surorii mele? Când dau pomană, las să cadă moneda fără să ating mâna? Când dau pomană mă uit în ochii fratelui meu? Când ştiu că o persoană este bolnavă, mă duc să o vizitez? O salut cu iubire? Un lucru ar putea să ne ajute, o întrebare: ştiu să îi mângâi pe bolnavi, pe bătrâni, pe copii, sau am pierdut simţul blândeţii? Aceşti ipocriţi nu ştiau să mângâie! Uitaseră… Nu trebuie să ne ruşinăm de trupul fratelui nostru: este trupul nostru! După ceea ce noi îi facem acestui frate, acestei surori, vom fi judecaţi! Nu, nu vom fi judecaţi pentru postul ipocrit!”